OMS folosește termenul de „urgență de sănătate publică de interes internațional” pentru a face referire la „un eveniment extraordinar” referitor la sănătatea publică.
Există două criterii pentru ca un asemenea eveniment să poată fi considerat o astfel de urgență. În primul rând, epidemia trebuie să afecteze cel puțin două țări. În al doilea rând, este necesar ca epidemia să impună „un răspuns internațional coordonat”.
Potrivit OMS, starea de urgență se referă la „o situație serioasă, neobișnuită sau neașteptată”.
Declararea stării de urgență duce la măsuri mult mai stricte în domeniul sănătății, la o creștere a finanțării în domeniul medical și la alocarea unor resurse suplimentare pentru prevenirea răspândirii bolii.
Restricții cu privire la libertatea de mișcare
De asemenea, o astfel de decizie ar putea determina statele lumii să impună restricții asupra comerțului și libertății de mișcare a populației, cu toate că OMS de obicei face tot posibilul pentru a evita restricțiile impuse comerțului. Totodată, autoritățile naționale ar putea introduce măsuri suplimentare de scanare în aeroporturi și în alte spații publice pentru monitorizarea stării de sănătate a populației.
Recomandările impuse de OMS sunt temporare și revizuite din trei în trei luni.
Din 2009 până în prezent starea de urgență a fost declarată de cinci ori: în 2009 din cauza pandemiei de gripă porcină, epidemia de poliomielită din 2014, cea de Ebola din Africa de Vest din 2014, epidemia de Zika din 2015-2016 și cea de Ebola din 2018.
[citese si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
