Tânăra, cu o minte strălucită şi o poveste de viaţă impresionantă, este studentă la Universitatea Complutense din Madrid. A învăţat singură spaniolă şi a fost acceptată fără probleme la o universitate de top din Madrid.
Iar Spania este ţara care a făcut-o să se simtă „normală”. Facultatea unde studiază la Madrid are un departament special pentru studenţii cu dizabilităţi şi tot în capitala Spaniei, Teo poate merge singură şi la cursuri şi în oraş, în condiţiile în care în România a avut permanent nevoie de un însoţitor.
Tânără româncă în scaun cu rotile și mama ei, umilite de șoferii STB
Toate poveștile, sfaturile și încurajările Teodorei le găsiți pe blog ori pe pagina de Facebook, Teo on Wheels, unde scrie în fiecare zi cu nasul.
Cu nasul, da, fiindcă Teodora nu poate să-și coordoneze mâinile și picioarele de când s-a născut. Iar diagnosticul ei sună implacabil: paralizie cerebrală și tetrapareză spastică.
Tânăra româncă, care acum trăiește în Spania, susține într-o postare pe Facebook publicată pe data de 18 iulie că șoferul unui autobuz a refuzat să le deschidă ușa iar al doilea a refuzat să plece din stație până când cele două femei nu i-au mulțumit pentru ajutorul dat la urcarea în autobuz și ar fi insultat-o pe mama tinerei. Cazul a intrat inclusiv în atenția CNCD și a eurodeputatului român Dragoș Pîslaru.
Teo Dumitru: „Abia aștept să revin în Madrid / M-am întors ca să nu uit de dizabilitățile sistemului“
Iată postarea integrală a tinerei:
”Am spus eu că nu mă mai vedeți prea mult pe aici, însă anumite situații te împing over the edge.
Ca să înțelegeți contextul, m-am întors în București în vacanță de vară. De ce m-am întors? Ca nu cumva să uit câte dizabilități are sistemul, societatea și așa mai departe. Nu voi stiliza foarte mult textul, pentru că nu are rost. Voi spune scurt și la obiect ca să nu las loc de interpretări pentru cei care ar îndrăzni.
Mă întorceam de pe Calea Victoriei după ce am petrecut o seară atât de relaxantă cu una dintre prietenele mele dragi. Eram împreună cu mama, deoarece, după cum bine știți povestea, aici nu pot folosi scaunul cu rotile electric din cauza bordurilor, rampelor etc. Voiam să luăm autobuzul 104 de la stația Națiunile Unite. Primul autobuz care a ajuns în stație ne-a ignorat efectiv existența. Sau, mai bine spus, a considerat probabil că în mașina lui nu are ce căuta un scaun cu rotile, pentru NE-A ÎNCHIS UȘA ÎN FAȚĂ. LA PROPRIU.
Asta se întâmplă la 21:32 și este vorba despre șoferul mașinii cu numărul 602 STB.
Ok, ok, notat număr pentru reclamație.
Dacă credeți că asta a fost urât, puneți-vă centurile.
Vine următoarea mașină. Nenea șofer, că nu-i pot găsi alt apelativ care să nu depășească normele bun simțului, pe lângă faptul că nu și-a făcut datoria de a coborî rampa, invocând DIN NOU scuza patetică „însoțitorul trebuie să facă asta”, și-a arătat misoginismul care putrezește în toată ființa lui. Nu a pornit din stație până nu s-a asigurat că noi ar trebui să-i mulțumim pentru buna lui voința de a ne permite să urcăm în autobuzul său ruginit. De ce am folosit termenul de misogin? Păi cum să vă spun? I-a strigat mamei de pe prea înaltul său scaun de șofer „Să-mi sugi ***”. Este vorba despre șoferul mașinii cu numărul 91 NZK.
Și acum, pun și eu o întrebare lui Nicușor Dan , Societatea de Transport București … VI SE PARE NORMAL CA O PERSOANĂ CU DIZABILITĂȚI SĂ SUPORTE ASTFEL DE COMPORTAMENTE DIN PARTEA UNOR ASTFEL DE INDIVIZI?
Vi se pare normal ca aceste lucruri se să întâmple în 2022 într-o capitală europeană?
Cer sancțiuni, și nu doar din vorbe precum răspunsul generic primit la fiecare reclamație „vom Lua măsuri”. De ani de zile tot „luați măsuri”, situația devenind și mai gravă. De ani de zile se întâmplă aceleași lucruri. De ani de zile.
Iar singurul meu gând era că abia aștept să mă întorc în Madrid…”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
