În ultima perioadă s-a vorbit destul de mult despre adoptarea monedei unice europene, până la cel mai înalt nivel de decizie (Guvern, Parlament, Banca Națională). Acest articol are scopul de a face o scurtă trecere în revistă a criteriilor de adoptare a monedei unice, a evaluării acestora la momentul de față și a ilustrării câtorva idei pentru îndeplinirea convergeței.
Orice țară care semnează tratatul de aderare la Uniunea Europeană se angajează la adoptarea monedei euro, însă acest demers poate fi făcut doar după îndeplinirea unor condiții economice și, de asemenea, dacă este pregătită din punct de vedere al convergenței reale (dezvoltare/ nivel de trai) și al competitivității.
Uitându-ne la economia României, putem spune că suntem într-o economie euroizată prin prisma numeroaselor tranzacții cotate în moneda euro (facturi de utilități, nivelul accizelor, prețul tranzacțiilor imobiliare, creditele în monedă străină). Posibil ca România să fie unul dintre cei mai mari ”consumatori” europeni de monedă euro pentru un stat care nu folosesște această monedă oficial. Deși folosim atât de mult moneda unică în viața de zi cu zi, suntem oare pregătiți să înlocuim leul cu moneda europeană? Înainte de a răspunde, haideți să vedem care sunt criteriile necesare de respectat.
Pentru a putea adopa moneda euro, un stat trebuie să îndeplinească criteriile de convergență stabilite prin tratatul de Maastricht. Criteriile sunt menționate în cele ce urmează, împreună cu o evaluare la acest moment.
1. Finanțe publice
Deficitul bugetar nu trebuie să depășească 3% din PIB.
Prin pactul fiscal România a aderat la respectarea acestui prag, criteriu îndeplinit la finalul anului 2017.
2. Datoria publică
Conform acestei cerințe, datoria publică nu trebuie să depășească 60% din PIB. Acest criteriu este îndeplinit, România având o rată de îndatorare de aproximativ 50% din PIB. Acest nivel confortabil vine ca urmare a faptul că la începutul anilor ’90, datoria României era aproape de zero, perioada de acumulare fiind după 1990.
3. Stabilitatea prețurilor
Rata inflației nu trebuie să depășească 1,5% față de media primelor 3 state cele mai performante din zona euro. Ultimul raport asupra inflației ne indică o inflație anuală de 4,9%, în timp ce media primelor trei state performante din zona euro este: 0,1% (Cipru -0,4%, Grecia 0,2% și Irlanda 0,5%). Ar rezulta că pentru îndeplinirea acestui criteriu, inflația la finalul lunii martie 2018 să nu depășească 1,6%.
Acest criteriu nu este îndeplinit iar previziunile în privința inflației nu sunt tocmai optimiste.
4. Stabilitatea cursului de schimb
Mecanismul ERM II (Exchange Rate Mechanism) presupune ancorarea monedei naționale de euro astfel încât intervalul de variație să fie stabilit la +/-15%. Acest mecanism se introduce cu minim doi ani înainte de data stabilită pentru intrarea în zona euro. Dacă ar fi să ne raportăm la prețul unui euro la 31.03.2016 (1 euro = 4,4926 lei) și la 31.03.2018 (1 euro = 4,6576 lei), deprecierea monedei naționale este de aproximativ 3,7%. Suntem în intervalul de variație, însă deprecierea leului este una importantă iar evoluția prognozată este de continuare a trendului.
5. Ratele dobânzilor pe termen lung
Acest criteriu presupune ca ratele de dobândă pe termen lung să nu depășească mai mult de 2 puncte procentuale peste media primelor trei state care înregistrează cele mai bune rezultate în materie de inflație. Altfel spus, ratele de dobândă pe termen lung (10 ani) la care se poate împrumuta guvernul să nu depășească 2,1%. Ultima emisiune de titluri a Ministerului de Finanțe pe mai mult de 10 ani (126 luni) a avut loc pe 18 aprilie, dobânda plătită fiind de 4,6%, ceea ce ne arată că nu îndeplinim acest criteriu.
6. Legislația Băncii Centrale
Acest criteriu ține de armonizarea legislației cu cea a Băncii Centrale Europene, aspect ce nu poate fi completat deplin până la momentul adoptării euro.
De asemenea, din punct de vedere funcțional este important să menționăm apartenența BNR la Uniunea Bancară Europeană care presupune următoarele trei coordonate:
a. Cadrul unic de reglementare: rezoluție bancară, cerințe de capital, protecția deponenților;
b. Mecanismul de supraveghere;
c. Mecanismul unic de rezoluție.
Beneficii vs. riscuri
Prin adoptarea euro vom elimina riscul de curs de schimb față de cea mai importantă valută de legătură, valută în care se desfășoară o multitudine de tranzacții. Privind prin acest punct, este un aspect mai mult decât pozitiv deoarece nu vom mai avea diferențe de curs valutar în tranzacții.
Un alt punct pozitiv este legat de scăderea costului de împrumut, deoarece prin apartenența la moneda euro vom avea automat un rating de țară mai bun, implicit un cost de finanțare mai mic. Totuși, există și reversul medaliei, prin scăderea costului finanțării un stat poate să împrumute mai mult și să își mărească datoria publică la un nivel ne-sustenabil (a se vedea cazurile Greciei și Italiei).
Din punct de vedere funcțional, Banca Națională va ceda controlul asupra politicii monetare, aceasta fiind în responsabilitatea Băncii Centrale Europene. Ce înseamnă acest lucru? BNR nu va mai decide rata dobânzii de politică monetară, nu va mai controla cantitatea de bani din economie și nu va mai putea efectua diverse artificii pe tranzacțiile valutare pentru influențarea cursului de schimb. Mai mult, băncile comerciale vor pierde o importantă componentă tranzacțională în trezoreriile acestora, tranzacțiile de schimb pe euro.
În loc de concluzii...
Intrarea României în zona euro trebuie să fie un demers foarte important pe agenda tuturor decidenților și un proiect asumat la nivel central. Am arătat faptul că acest lucru nu se poate realiza fără a respecta condițiile de convergență, iar acest lucru presupune în primul rând o conduită monetară și fiscală echilibrată și stabilă. De altfel, în zona euro nu este de dorit intrarea unei țări de talia României care să mărească și mai mult decalajul de competitivitate între nordul și sudul/sud-estul Europei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
