Cazul se referă la procedurile penale împotriva lui Adrian Năstase şi soţiei sale, Dana Năstase, care au fost acuzaţi de import ilegal de bunuri în România pentru folosinţă proprie, între 2002 şi 2004, prin intermediul unor companii conduse de înalţi funcţionari guvernamentali într-o perioadă când Adrian Năstase deţinea funcţia de prim-ministru.
Curtea a ajuns la următoarele concluzii cu privire la fiecare plângere:
- Camera de cinci judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a fost constituită conform normelor interne şi aplicarea lor nu a avut consecinţe care ar fi putut fi incompatibile cu scopul şi obiectul dreptului la ''un tribunal legal'' în cadrul înţelesului dat de Convenţia Europeană privind Drepturile Omului;
- Dubiile reclamanţilor legate de imparţialitatea completului de judecată care a judecat apelul nu au avut justificări nici subiective, nici obiective;
- Cerinţele unui proces corect nu au necesitat o nouă examinare a tuturor martorilor care nu fuseseră examinaţi de completul care a judecat apelul, astfel că principiul nemijlocirii nu fusese subminat;
- Nu a existat nicio aparenţă de încălcare a articolului 6 (dreptul la un proces corect) al Convenţiei, cu privire la presupusa utilizare a atragerii în capcană de către poliţie;
- În final, statul reclamat nu şi-a încălcat obligaţiile ce îi revin conform articolului 34 (dreptul la solicitare individuală) sau 38 (examinarea contradictorie a cauzei) al Convenţiei.
Năstase s-a plâns la CEDO de modul de constituire a completului de judecată
Curtea a ajuns la concluzia că plângerile reclamanţilor au fost „în mod evident neîntemeiate” şi au trebuit să fie respinse în conformitate cu articolul 35, aliniatele 3 şi 4, al Convenţiei Europene privind Drepturile Omului.
Fostul premier Adrian Năstase a atacat la CEDO decizia de condamnare de patru ani şi jumătate primiţi cumulat în două dosare: „Zambaccian” şi „Trofeul calităţii”.
În dosarul „Zambaccian”, Adrian Năstase a fost acuzat că a primit de la fostul şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii Irina Jianu, în perioada 2002 - 2004, în mod direct şi prin intermediul soţiei sale, Dana Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 600.000 de euro, constând în bunuri importate din China şi contravaloarea unor lucrări efectuate la imobilele din localitatea Cornu şi Bucureşti.
Năstase s-a plâns la CEDO de modul de constituire a completului de judecată şi a pus sub semnul întrebării imparţialitatea judecătorilor, potrivit Agerpes.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
