Angela Merkel, cea care a pilotat Germania, dar şi Europa prin multe puncte dificile - criza zonei euro, criza migraţiei, pandemia de COVID-19 - se retrage şi lasă în urmă o cursă electorală mai deschisă ca oricând.
Alegeri Germania. Ce viitori cancelari propun principalele partide
Partidul Social-Democrat - Olaf Scholz
Scholz este ministrul de Finanţe al Germaniei, funcţie pe care o ocupă din 2018. El a promis că va construi mai multe case „pentru a opri creşterea excesivă a chiriilor”, o îngrijorare persistentă a populaţiei germane. El promite, de asemenea, o politică climatică mai puternică care va transforma Germania într-un important exportator de energie verde. Totuşi, cea mai mare prioritate a sa este creşterea salariului minim de la 9,60 euro pe oră la 12 euro. Până la pandemia COVID-19 a avut reputaţia de prudenţă fiscală, dar el a jucat un rol esenţial în promovarea planului de recuperare al UE de 750 miliarde euro şi a unui pachet de stimulente în valoare de 130 miliarde euro.
Uniunea Creştin-Democrată - Armin Laschet
Armin Laschet este un moderat de dreapta ce doreşte revenirea la cheltuieli publice limitate, este în favorea unei tranziţii verzi, dar treptată în aşa fel încât să nu perturbe economia.
Partidul Verde - Annalena Baerbock
Annalena Baerbock a pus tranziţia verde şi politicile pentru realizarea sa în centrul campaniei sale. Chiar dacă şansele ca partidul său să fie cel care va da cancelarul sunt mai mici, ea va juca un rol cheie în negocierile pentru o coaliţiei.
Partidul Social-Democrat (SPD, centru-stânga), avându-l candidat la funcţia de cancelar pe Olaf Scholz, se situează la nivelul de 25% din intenţiile de vot, potrivit mediei celor mai recente sondaje de opinie. Uniunea Creştin-Democrată / Uniunea Creştin-Socială (CDU/CSU, centru-dreapta), care îl are candidat pentru postul de cancelar pe Armin Laschet, a crescut în preferinţele electorale în ultimele zile şi este la nivelul de 22%.
Alianţa '90 / Verzi (ecologistă) era creditată cu 16-17% din intenţiile de vot înaintea scrutinului parlamentar. Partidul Liber-Democrat (FDP, liberal) este la nivelul de 11-12%, iar formaţiunea de extremă-dreapta Alternativă pentru Germania (AfD) este creditată cu 10-11%. Formaţiunea Die Linke (extremă stânga) este la nivelul de 6-7%.
Cel mai probabil niciun partid nu va obţine o majoritate, iar numele viitorului cancelar va fi decis în urma negocierilor pentru formarea unei coaliţii. Există 4 scenarii posibile de coaliţie:
Marea Coaliţie: Uniunea Creştin-Democrată (CDU) - Partidul Social-Democrat (SPD). Cele două formaţiuni sunt în prezent în alinaţă şi formează guvernul Merkel, dar pentru ambele o nouă asociere este o variantă pe care încearcă să o evite.
Alinaţa „Semafor". Denumită după culorile partidelor, alinaţa ar cuprinde Social Democraţii, ca partid principal, alături de Partidul Liber Democrat (FDP) şi Partidul Verde.
Alinaţa Jamaica. Numită din nou după culorile partidelor. Ea ar cuprinde Uniunea Creştin-Democrată (CDU), ca principal partid, alături de Partidul Liber Democrat (FDP) şi Partidul Verde.
Alinaţa Stângii. O unificare a stângi este văzută de mulţi ca varianta cea mai radicală. Alinaţa ar cuprinde Partidul Social-Democrat alături de Partidul Verde şi de Partidul de extremă stânga( Die Linke).
În nicio alianţă pe baza sondajelor partidul de extremă dreapta Aleternativa pentru Germania( AfD) nu ar ajunge să formeze o coaliţie.
Cum se alege cancelarul în Germania?
Partidele politice trebuie adesea să negocieze după alegeri pentru a forma o coaliţie. Candidaţii la funcţia de cancelar sunt anunţaţi de partide înainte de alegeri. Apoi cancelarul este numit de preşedintele federal şi votat de Bundestag într-un vot secret. Pentru a fi ales, cancelarul federal trebuie să câştige o majoritate absolută de voturi.
Germania are un sistem de vot complex pentru alegerea Bundestagului. Sistemul urmăreşte să combină avantajele reprezentării directe şi proporţionale, protejând în acelaşi timp de greşelile electorale din istoria Germaniei, care au dus la fragmentările politice din timpul Republicii Weimar între Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial.
60,4 milioane de persoane cu vârsta peste 18 ani sunt eligibile pentru vot la alegerile naţionale din 2021, potrivit cifrelor de la Biroul Federal de Statistică al Germaniei. Dintre aceştia, 31,2 milioane sunt femei şi 29,2 milioane sunt bărbaţi, cu aproximativ 2,8 milioane de persoane votând pentru prima dată. Peste o treime din electoratul Germaniei are peste 60 de ani, ceea ce înseamnă că generaţiile mai îmbătrânite au adesea o influenţă mare asupra rezultatului alegerilor.
Cel mai mare număr de alegători eligibili trăieşte în Renania de Nord-Westfalia, urmat de statele sudice Bavaria şi Baden-Württemberg.
Cum funcţionează sistemul de vot care a trasformat Germania într-un stat foarte stabil
Bundestagul are oficial 598 de locuri, dar acest număr poate fluctua din cauza sistemului parlamentar. Când germanii merg azi la urne, vor primi două buletine de vot. Odată vor vota un candidat din districtul lor şi odată un partid. Astfel sistemul de vot german rezolvă una dintre cele mai mari probleme ale votării, probleme ce au măcinat şi sistemul electoral românesc. Votul german este atât direct, alegătorii votând o persoană, cât şi pe bază de preferinţe politice prin votul unui partid. Prin primul vot denumit „Erststimme” alegătorul îşi votează candidatul preferat pentru a-i reprezenta districtul în parlament. Fiecărui candidat care câştigă una dintre cele 299 de circumscripţii din Germania - o circumscripţie pentru 250.000 de locuitori - i se garantează un loc. Statele germane cu populaţii mai mari au mai multe circumscripţii şi pot trimite mai mulţi reprezentanţi în Bundestag decât cei mai mici.
Pentru a ocupa cealaltă jumătate din cele 598 de locuri din Bundestagul german, alegătorii votează şi pe al doliea buletin numit „Zweitstimme”. Acest vot revine unui partid politic în locul unui singur candidat. Pe baza procentului obţinut de partide se împarte celaltă jumătate de locuri din Bundestag.
Sistemul de vot oferă posibilitatea unui alegător să îşi împartă votul votând direct un candidat pe care îl simtatizează şi votând în schimb un alt partid dacă considetă că partidul candidatului său nu îi satisface aşteptările.
Pentru ca un partid să intre în Bundestag, acesta trebuie să câştige cel puţin 5% din al doilea vot. Acest sistem a fost pus în aplicare pentru a împiedica intrarea în parlament a partidelor mai mici, precum cele care au dus la destrămarea Republicii Weimar în anii 1920.
După stabilirea rezultatelor există un sistem de echitate care duce în unele cazuri la lărgirea numărului de locuri în parlament. Uneori, un partid va primi mai multe locuri de parlament directe prin primul vot decât merită în conformitate cu votul partidului. Întrucât fiecărui candidat care câştigă un district i se garantează un loc, partidul ajunge să-şi menţină acele locuri „depăşite”. Dar pentru a compensa partidele care au un scor mai bun la al doilea vot primesc un număr de locuri în plus. Astfel, numărul total de parlamentrari fluctuează de la legislatură la legislatură, scrie Mediafax.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
