Consiliul de Securitate, care are 15 membri, este cel mai puternic organ din sistemul Naţiunilor Unite şi este singurul organism mondial care poate autoriza un război. Consiliul este format din cinci membri permanenţi cu drept de veto - Statele Unite, Rusia, China, Franţa şi Marea Britanie. Alţi zece membri au mandate de doi ani, după a căror expirare sunt înlocuiţi de ţări din aceeaşi regiune geografică.
Din 2020, devin disponibile cinci locuri - două pentru Africa, deţinute în prezent de Cote D'Ivoire şi Guineea Ecuatorială, unul pentru regiunea Asia-Pacific, deţinut de Kuweit, unul pentru America Latină şi Caraibe, deţinut de Peru, şi unul pentru Europa de est, deţinut de Polonia.
Estonia şi România concurează pentru locul ce urmează să fie lăsat liber de Polonia
Pentru a fi aleasă în Consiliul de Securitate al ONU, o ţară trebuie să obţină sprijinul a două treimi din membrii Adunării Generale, adică cel puţin 129 de voturi din partea celor 193 de state membre cu drept de vot ale Naţiunilor Unite. Frecvent se întâmplă însă ca regiunile să decidă în cercul lor ce ţară să susţină pentru ocuparea locului vacantat, eludând astfel un proces electoral concurenţial. De fapt, astfel se întâmplă la actualele alegeri de la ONU în toate regiunile cu excepţia Europei de est: Nigeria şi Tunisia concurează pentru cele două locuri ale Africii, Vietnamul pentru cel al Asiei şi insulele Grenadine pentru locul regiunii America Latină/Caraibe.
Singurele alegeri unde există o concurenţă sunt cele pentru Europa de est, unde Estonia şi România concurează pentru locul ce urmează să fie lăsat liber de Polonia, în Grupul Est-European. Conform regulamentelor în vigoare ale Adunării Generale, un membru nepermanent nu poate avea două mandate consecutive.
Deşi nu au drept de veto, cei zece membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate au putere şi influenţă, în primul rând pentru că mare parte din activitatea Consiliului de Securitate al ONU se desfăşoară prin consens. Atunci când este nevoie de consens, un singur membru, fie şi o ţară mică, poate exercita o influenţă considerabilă asupra rezultatului dezbaterii de pe agendă. Totodată, pentru a fi adoptată, orice rezoluţie a Consiliului de Securitate are nevoie de cel puţin nouă voturi favorabile (şi niciun veto), aşa încât membrii nepermanenţi au posibilitatea de a bloca acţiunile Consiliului. În 2018, de exemplu, patru rezoluţii propuse de un membru permanent nu au reuşit să strângă cele nouă voturi favorabile necesare.
Preşedinţia Consiliul de Securitate se schimbă lunar
De menţionat că numărul statelor membre nepermanente în Consiliul de Securitate a crescut de la şase la 10 printr-un amendament la Articolul 23 al Cartei ONU intrat în vigoare în 1965, jumătate dintre ele provenind din Asia-Africa, iar restul respectiv din Europa de est - unul, America latină - două, Europa occidentală - două.
O altă caracteristică a modului în care funcţionează Consiliul de Securitate este faptul că preşedinţia acestuia se schimbă lunar, prin rotaţie între membri. Preşedintele stabileşte agenda generală a Consiliului de Securitate pe luna respectivă şi de obicei ţările care deţin preşedinţia lunară a forului folosesc această ocazie pentru a organiza o reuniune pe o temă pe care o consideră importantă.
Una din caracteristicile definitorii ale Consiliului de Securitate al ONU a fost în ultimii ani divizarea crescândă dintre cei cinci membri permanenţi, în special între Rusia şi China şi Occident. Or, în acest context, grupul celor zece membri nepermanenţi s-a impus ca o forţă în creştere, capabilă să împingă lucrurile. Organizaţia nonprofit The Security Council Report, care monitorizează activitatea Consiliului, a consemnat că "în faţa divergenţelor acute dintre membrii permanenţi, cei zece membri aleşi şi-au întărit poziţia ca grup activ, în pofida diferenţelor politice dintre ei, sporindu-şi contribuţia la activitatea substanţială a Consiliului". Între altele, cei zece au avut un rol decisiv în adoptarea unor rezoluţii umanitare cu privire la Yemen şi Siria.
Alegerile de astăzi contează
Chiar dacă cei cinci membri permanenţi, cu drept de veto, rămân forţele dominante ale Consiliului de Securitate, cei zece membri aleşi pot avea şi dispun efectiv de o putere reală, iar alegerile de vineri chiar contează - conchide UNDispatch.
România, care concurează cu Estonia pentru locul de membru nepermanent deţinut actualmente de Polonia, a mai ocupat de patru ori această poziţie, în anii 1962, 1976-1977, 1990-1991 şi 2004-2005.
Evenimentul dedicat lansării oficiale a campaniei de promovare a candidaturii României pentru un mandat de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite în intervalul 2020-2021 a avut loc la data de 2 iunie 2017, în prezenţa ministrului afacerilor externe, Teodor Meleşcanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
