În vârstă de 78 de ani, acesta din urmă a fost în îndelugata sa carieră politică socialist şi ecologist. Totuşi, el nu se încadrează în tiparul clasic al politicianului ecologist, nu a fost văzut niciodată mergând pe bicicletă şi a mărturisit că-i plac maşinile puternice.
Van der Bellen, un politician progresist, liberal, pro-UE şi deschis faţă de primirea migranţilor, a câştigat şi scrutinul din 2016, în faţa candidatului conservator Norbert Hofer, un eurosceptic adversar al primirii migranţilor. Rezultatul strâns al acelor alegeri a evidenţiat polarizarea societăţii austriece în jurul acestor două orientări politice opuse, cea progresistă şi cea conservatoare.
În cei şase ani care au trecut de atunci, Austria, o ţară tradiţional stabilă politic, a schimbat cinci premieri. Scandalurile de corupţie în care au fost implicate Partidul Popular (OeVP) şi formaţiunea naţionalistă Partidul Libertăţii (FPOe) au provocat o cascadă de crize guvernamentale şi alegeri anticipate, astfel că Van der Bellen, deşi este un preşedinte cu rol pur protocolar şi fără prerogative executive a părut a fi o figură solidă, care a îndemnat la calm şi încredere în instituţii.
Tensiunilor politice li s-a adăugat politica guvernamentală haotică
Tensiunilor politice li s-a adăugat politica guvernamentală haotică de combatere a pandemiei, fiind impuse numeroase perioade de izolare şi inclusiv vaccinarea obligatorie, creându-se astfel o breşă în societate între cei care au acceptat aceste măsuri, pentru binele comun, şi cei care le-au respins văzându-le drept un atac împotriva libertăţii individuale.
Susţinut de partidele progresiste, respectiv de liberali, social-democraţi şi de formaţiunea sa, Van der Bellen este cotat în sondaje cu procente cuprinse între 51% şi 58% din intenţiile de vot, ceea ce i-ar permite să evite un tur doi, în care ar risca să se confrunte cu unul dintre cei patru candidaţi foarte conservatori.
Partidele de dreapta, în special Partidul Libertăţii, îl acuză că face parte dintr-o elită politică deconectată de oameni şi că protejează actuala coaliţie formată din Verzi şi OeVP, ţinta nemulţumirii populaţiei faţă de creştere inflaţiei şi a preţului energiei.
Partidul Libertăţii este singurul dintre cele cinci partide parlamentare care prezintă un candidat în acest scrutin
Partidul Libertăţii este singurul dintre cele cinci partide parlamentare care prezintă un candidat în acest scrutin, Walter Rosenkranz, cotat însă în sondaje cu numai circa 16% din intenţiile de vot, sub scorul partidului său.
Acesta are însă trei concurenţi care se adresează electoratului conservator, respectiv Tassilo Wallentin, un fost jurnalist, Michael Brunner, fondatorul unui partid antivaccinist, şi Gerald Grosz, fost lider al FPOe.
Mai la stânga faţă de Van Der Bellen candidează Dominik Wlazny, solist al unei trupe punk-rock şi lider al ''Partidului Berii''.
Ultimul candidat este întreprinzătorul Heinrich Staudinger, care a preluat ca slogan electoral mesajul ''Faceţi dragoste, nu război!'' şi, la fel ca FPOe, se opune sancţiunilor împotriva Rusiei. El a declarat, retractând apoi, că mişcarea feministă MeToo a fost creată de CIA.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
