Andreea a vorbit cu pasiune despre modul în care arta nu doar i-a oferit o direcție clară în viață, ci a fost și un mijloc prin care a păstrat o legătură strânsă cu ambele culturi și comunități, în special cu cea românească din Italia.
O comunitate românească puternică în Italia
Viața în Italia nu a fost întotdeauna ușoară, dar apartenența la o comunitate de români i-a facilitat integrarea și adaptarea. În cadrul emisiunii, Andreea a povestit cu emoție despre importanța relațiilor pe care le-a construit de-a lungul timpului:
„Prietenele mele cele mai bune din Italia sunt tot românce, am fost la Universitate împreună. Părinții mei la rândul lor aveau cunoștințe din Gugești sau din țară care locuiau ori la Roma, ori prin apropiere și ne întâlneam cu fiecare ocazie. Eram o comunitate foarte frumoasă de români și asta m-a și ajutat în tot procesul acesta de integrare. ”
În ciuda provocărilor întâmpinate în Italia, Andreea a reușit să-și păstreze identitatea culturală românească, construindu-și în același timp o viață artistică în această țară adoptivă.
Întoarcerea în România și o nouă etapă artistică
După 20 de ani petrecuți în Italia, Andreea a simțit chemarea de a se întoarce acasă, în România, însă legăturile sale cu Italia rămân puternice. Ea a vorbit despre experiența sa de a pleca din Italia și de a-și găsi liniștea înapoi în țara natală:
„Am înțeles sacrificiul părinților mei acum, chiar dacă atunci nu îmi explicam exact. Acum mi-am dat seama că și eu am avut un parcurs asemănător cu al lor când m-am decis să plec de unde am locuit 20 de ani. Chiar dacă m-am întors în România, acasă, am plecat dintr-un loc unde am stat 20 de ani. Și am retrăit sacrificiile făcute de ei, de a te reintegra sau integra într-un loc nou și atunci i-am înțeles mai bine.
De când m-am mutat în România, m-am dus în vacanță la Roma de două ori, să văd ce simt. A fost minunat pentru că am fost în vacanță, dar nu am simțit să rămân acolo. Îmi lipsește într-adevăr, nu pot să mint, îmi lipsesc oamenii, arhitectura, starea pe care ți-o transmit oamenii de acolo, dar în același timp mi-am găsit liniștea aici în România. Nu am de unde să știu ce se va întâmpla peste ceva timp. Momentan când îmi e dor de Roma, iau un avion, merg în vacanță, dar mă întorc acasă în România. Sufletul meu e momentan acasă. ”
Arta, un pod între România și Italia
Pentru Andreea, arta a fost întotdeauna un mijloc de conexiune. Chiar și după revenirea în România, artista păstrează legături strânse cu cei din Italia, în special prin colaborările sale artistice. Ea a continuat să primească cereri de tablouri din partea cunoștințelor din Italia, dar și de la persoane noi care apreciază lucrările sale.
„Chiar dacă sunt în România păstrez o legătură strânsă cu toți cunoscuții din Italia, mai ales prin artă. Țin legătura cu laboratorul de artă cu care am colaborat și chiar am avut cereri de comandă din partea persoanelor de acolo, nu neapărat români.
De exemplu, fostul veterinar din Italia m-a contactat și mi-a spus că îi place ce fac și i-am trimis trei tablouri. Și evident am și o susținere și din partea românilor din diaspora care îmi spun că dacă voi organiza vreodată o expoziție la Roma, să îi anunț că vin să mă susțină.”, a menționat ea.
Proiecte artistice în România
Întoarsă în România, Andreea nu s-a limitat doar la pictura pe pânză. Ea a colaborat cu diverse instituții și a organizat ateliere de pictură pentru copii, contribuind la educarea noilor generații în spiritul artei.
„În România nu m-am oprit în ceea ce privește arta doar la a picta pe pânze, ci am folosit arta și în colaborări cu instituțiile, cum ar fi Biblioteca Județeană pentru copii din Alba Iulia pentru ateliere de pictură, m-au invitat la câteva evenimente de pictură pe față pentru copii.
De asemenea, am reprezentat cu mândrie comunitatea română din Alba Iulia în cadrul proiectului de artă multiculturală. Am fost cea care a reprezentat etnia română, alături de 23 de artiști din toată țara în 2023.”, încheie ea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
