Florinela Petcu s-a mutat la Anvers din Galați în 1997. 11 ani mai târziu au urmat fratele ei Ciprian și sora Carmen, iar un alt an mai târziu familia surorii sale Livia. Între timp, familia Petcu se simte complet integrată în Anvers; nu se pune problema de a se întoarce în România. "Dar nu a fost ușor să începi o viață nouă aici. Mulți români nu găsesc o legătură cu restul societății din cauza problemei limbii și a lipsei unei rețele", spune Florinela Petcu.
Dintru început este important să precizăm că Florinela Petcu este fondatoarea organizației românești Miorița, iar de-a lungul timpului ea a organizat activități pentru ca noii veniți români să cunoască cultura flamandă și, invers, sesiuni despre cultura română pentru flamanzi. În prezent, este secretară a parohiei ortodoxe românești din Anvers.
Șocul cultural al unui român în Belgia: „Când vii în vizită, îți faci mai întâi o programare. Chiar dacă este vorba de mama ta“
Reporterii GVA încep materialul dedicat familiei Petcu menționând că sunt surprinși de faptul că au fost primiți cu mâncare. „Când ne prezentăm la întâlnirea cu Florinela Petcu (49 de ani), ni se bagă imediat sub nas o farfurie aburindă. Pui cu cartofi prăjiți și legume și o bucată mare de tort la desert. Fotograful care sosește o oră mai târziu primește aceeași ofertă. Și chiar și atunci când prietena Elisabeta sună la ușă mai bine de două ore mai târziu - e trecut de ora 22.00 între timp - ea va mânca prima“, remarcă jurnaliștii belgieni.
"Când îi vizitezi pe români, întotdeauna ajungi să mănânci, multă mâncare", subliniază Ciprian fratele Florinelei, care și-a urmat sora la Anvers în 2010. "Ești întotdeauna binevenit, chiar și neanunțat. Acesta a fost cel mai mare șoc cultural al meu: în Belgia, când vii în vizită, îți faci mai întâi o programare. Chiar dacă este vorba de mama ta. Îmi amintesc, de asemenea, prima mea petrecere. Toată lumea la vin sau la bere, și discutând. 'Când va fi dans", am întrebat eu. Priviri surprinse în jur: 'La o petrecere socializăm în principal, dansul nu este necesar'. La o petrecere românească, se dansează chiar înainte de cină, până târziu în noapte", le spune Ciprian reporterilor.
„La o nuntă am primit două vouchere pentru a bea ceva. După aceea, a trebuit să plătesc singură băuturile“
"Odată, la o petrecere de nuntă, am primit două vouchere pentru a bea ceva. După aceea, a trebuit să plătesc singură băuturile. Alo, o petrecere de nuntă unde trebuie să plătești? În România, nunțile sunt întotdeauna foarte fastuoase și bogate, cu mâncare și băutură à volonté. Cadourile pentru mire și mireasă sunt pe măsură. Nu este chiar neobișnuit să se ofere tânărului cuplu un salariu pe o lună", intervine Florinela.
Florinela și frații săi au crescut în orașul Galați, într-o familie cu cinci copii, ea fiind cea mai mare. La căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu, în 1989, ea avea 15 ani. "Am trăit sărăcia și penuria din timpul dictaturii", spune ea. "Stând la coadă toată noaptea pentru a cumpăra brânză sau unt, de exemplu. Dar și neîncrederea, fiindu-mi insuflat din copilărie că nu aveai voie să spui nimic rău despre Ceaușescu, chiar dacă primeai o bomboană".
"Dar îmi amintesc și de legătura puternică cu vecinii noștri apropiați. Aveai nevoie de aceștia pentru a supraviețui. Când am aterizat în Anvers în 1997, semnele de neon pâlpâitoare și abundența de produse din magazine mi-au provocat cel mai mare șoc cultural. Douăzeci de feluri de iaurt, băuturi răcoritoare sau unt, chiar nu puteam să înțeleg asta".
Florinela Petcu: Biserica este primul punct de sprijin pentru mulți dintre români
Când a ajuns la Anvers cu autobuzul din Galați, Florinela avea deja un master în limbi romanice la activ. "Oficial am venit la Anvers pentru a studia, voiam să fac un master în limbi și literatură europeană. Dar, de fapt, aveam și un iubit în Anvers", spune Florinela. "Mai târziu l-am cunoscut apoi pe Tom, avem doi fii: Manu (13 ani) și Floris (7 ani)".
După ce a lucrat, printre altele, ca profesoară de franceză și bibliotecară, Florinela s-a alăturat Avansa (fosta Vormingplus), în urmă cu 14 ani. Ea lucrează acolo ca lucrător socio-cultural, cu un accent specific pe femeile cu un trecut de migrație. În comunitatea românească din Anvers, este o figură cunoscută.
"Biserica este primul punct de sprijin pentru mulți dintre românii care ajung în Anvers", spune Florinela. "Dacă nu cunoști limba, sistemul și structurile, este dificil. În biserică, întâlnești alți români. Și poți merge acolo pentru ajutor și sprijin în fața dificultăților cu care te confrunți. Angajamentul preoților este enorm; îi compar adesea cu lucrătorii comunitari. Dar biserica este, de asemenea, locul unde, prin donații, oamenii își pot arăta solidaritatea cu satele românești care au nevoie disperată de acest sprijin. Pentru români, această legătură cu țara lor este foarte importantă".
Florinela a fost nevoită să își găsească drumul în mare parte singură. Pentru fratele ei, Ciprian, care a migrat la Anvers 11 ani mai târziu, ea a fost sprijinul ideal. "Când am ajuns aici cu sora și cumnatul meu, Florinela a garantat pentru noi", spune Ciprian. "La propriu, și pentru tot: pentru venitul nostru, pentru șederea noastră, pentru bunăstarea noastră. Dacă nu ai asta, ești pierdut ca migrant român. Acest lucru este valabil și astăzi. Unii muncesc în condiții mizerabile și pentru salarii de mizerie și nu știu imediat unde să se adreseze pentru ajutor".
„Bariere care fac foarte dificilă integrarea: Limba olandeză este marea piedică“
Ciprian era student la informatică atunci când a decis să plece la Anvers; sora și cumnatul său au renunțat la locurile lor de muncă pentru a veni să lucreze în Belgia. "Din cauza crizei din 2008, nu era sustenabil din punct de vedere financiar să rămânem în România", spune Ciprian. "În Anvers am fi găsit rapid un loc de muncă bun, dar ne-am lovit de birocrație. Pe atunci, puteai obține un loc de muncă doar cu un card de muncă, numai că din 2014 nu mai este necesar. Am trimis 500 de scrisori de candidatură, dar niciun angajator nu m-a sunat. Să lucrezi pe cont propriu mergea mai bine, atunci nu aveai nevoie de carte de muncă. Am lucrat ca ajutor de curățenie, culegător la o firmă de horticultură, ca ajutor la întreținerea grădinilor".
După trei luni, Ciprian a început să lucreze ca sortator de comenzi la Katoen Natie. A fost primul român care s-a angajat acolo, spune el. "Nimeni nu mi-a cerut cartea de muncă, așa că am tăcut. Abia când au vrut să mă trimită la Paris pentru o misiune a ieșit la iveală. Acum lucrez ca manager de proiect IT la Capgemini. Dar am condus și o sandwicherie, ca furnizor oficial al orașului. Pe atunci, încă mă descurcam cu olandeza; administrația pentru a concura la licitația publică era extrem de complexă".
"Belgia este o țară democratică, cu valori frumoase, cu multe drepturi și obligații, dar există și sisteme complicate", intervine Florinela. "Bariere structurale care fac foarte dificilă integrarea. Limba este marea piedică în acest sens. Este logic că majoritatea românilor optează pentru un loc de muncă în construcții sau ca femeie de serviciu. Joburi în care cunoștințele de limbă sunt mai puțin importante".
Andreea Adam, românca studentă la drept, care a dat mâna cu regina Mathilde a Belgiei
Andreea Adam are 24 de ani și este nepoata Florinelei și a lui Ciprian. Avea 11 ani când a venit să locuiască în Anvers împreună cu părinții ei - mama ei este sora Florinelei și a lui Ciprian. "Uneori eram agresată la școală pentru că nu știam bine olandeza, dar aveam întotdeauna note strălucitoare", spune ea. "Cu toate acestea, am fost sfătuită să nu continui studiile. Din fericire, mama mea a rămas fermă. De la acele experiențe, m-am luptat cu un anumit sentiment de nedreptate. De aceea am început să studiez dreptul. În anii de licență, împreună cu alți studenți cu un trecut de migrant, dar la masterat mi-am dat seama că eram o outsider. Chiar și în rândul profesorilor, magistraților sau avocaților, există puțină diversitate. Această lipsă de reprezentare m-a făcut să mă simt nesigur. Nu voi reuși, mă gândeam. Cum aș putea să mă joc cu olandeza, care nu este limba mea maternă, așa cum se așteaptă de la un avocat?".
Împreună cu două colege, Andreea a demarat proiectul Diversity for Law Students, care urmărește să sporească încrederea în sine a studenților la drept proveniți din familii de migranți prin intermediul unor ateliere de lucru. Pentru acest proiect, Andreea și colegii ei au primit Premiul Regina Mathilde, care a fost înmânat chiar de regină.
"Toată familia a fost cu susul în jos, desigur. Am avut șansa de a-i prezenta personal proiectul reginei și mi s-a permis să mă alătur ei în fotografie. Totul foarte frumos, dar sper cu adevărat că putem face o diferență cu acest proiect. Dacă muncești din greu, poți să ajungi acolo, chiar și cu un accent. Vrem să le insuflăm această atitudine tinerilor".
„Nivelul de trai în România rămâne abisal. Exodul de creiere afectează țara, dar până când situația nu se va îmbunătăți, acest flux nu se va diminua“
Florinela și Ciprian își ascultă cu luare-aminte nepoata,de care sunt foarte mândri. "Andreea dovedește că plecarea din România a fost alegerea corectă", spune Ciprian. "Ea va ajunge mult mai departe aici decât în România. Capgemini (n.r. multinaționla unde Ciprian lucrează în prezent) are în jur de 40 de angajați români. Oameni care au lucrat pentru multinaționalele din România și au câștigat destul de bine. Și totuși au plecat, pentru că, deși s-au schimbat multe, nivelul de trai în România rămâne abisal. Educația este slabă, asistența medicală absolut sub standarde, sistemele sunt profund corupte".
"Nu e de mirare că românii continuă să vină. În urmă cu zece ani era vorba mai ales de a veni aici pentru a munci temporar, dar între timp mulți români se stabilesc. Își aduc familiile aici, își cumpără case și se naturalizează. În ultimul deceniu, zeci de mii de medici și asistente medicale au părăsit România pentru a lucra în Belgia, Germania și Marea Britanie. Acest exod de creiere afectează România, desigur, dar până când situația de acolo nu se va îmbunătăți, acest flux nu se va diminua. Există o expresie în limba română: în Belgia, câinii umblă pe străzi cu covrigi în coadă. Asta înseamnă că Belgia este un tărâm al laptelui și al mierii", confirmă și Florinela.
"În România, un muncitor sau un vânzător abia dacă câștigă 400 de euro pe lună, cât chiria pentru un apartament", explică Ciprian. "Dacă poți, pleci, e logic. Este păcat că olandeza este atât de greu de stăpânit de români. Drept urmare, românii trăiesc într-o bulă, vor participa rar la activitățile organizate de oraș în care pot cunoaște alte persoane. Sunt foarte mândru de tradițiile și de limba română, dar viața mea este aici, fac parte din această societate", mai spune Ciprian.
----------------------------------------------
Dacă doriți să fiți notificați direct pe WhatsApp atunci când apare o știre importantă, puteți intra pe unul din grupurile de dedicate cititorilor fideli StiriDiaspora accesând următoarele linkuri:
-> https://chat.whatsapp.com/JJePx9Ood2XAgm8wytbimH
-> https://chat.whatsapp.com/J6n4XX2nQLL0yuoailBGk6
-> https://chat.whatsapp.com/Jb6xHKTjTdhIGOmUrCk0qy
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
