Iniţial prevăzut pe 29 martie, Brexit a fost o primă dată amânat pentru 12 aprilie, apoi pentru 31 octombrie, în lipsa unui acord în Parlamentul britanic pe condiţiile ieşirii din Uniunea Europeană.
"La doi ani şi jumătate (după referendumul din 23 iunie 2016), nu avansăm", se înfurie o locuitoare a oraşului, Judith Churrah, 66 de ani, care a ajuns sa dorească mijloace extreme pentru a debloca situaţia, ca acela de .... "a da foc la Parlament".
La referendum, 75,6% dintre alegătorii din Boston au votat pentru ieşirea din UE, faţă de 51,9% la scară naţională. Printre primele lor motivaţii: să se limiteze o imigraţie care a schimbat radical înfăţişarea oraşului după intrarea în UE în 2004 a opt ţări din fostul bloc comunist.
Mii de persoane, venind în special din Polonia şi din ţările baltice, au debarcat în acest oraş din estul Angliei, atraşi de cererea de mână de lucru pentru a munci pe întinsele terenuri fertile ale regiunii Fens.
Dar acest boom al imigraţiei a intrat în coliziune cu criza financiară din 2008: fondurile guvernamentale s-au epuizat şi afluxul de popolaţie n-a putut fi însoţit de o dezvoltare corespunzătoare a infrastructurii, hrănind o oarecare nemulţumire a locuitorilor şi în fine votul pentru Brexit.
Potrivit biroului naţional de statistică, 20.000 din cei 68.000 de locuitori recenzaţi în Boston în 2017 sunt născuţi în afara Regatului Unit, faţă de 6.000, la o populaţie de 57.000 în 2004.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
