Potrivit unor surse din interiorul Vaticanului, la momentul morții sale, Papa Francisc avea un patrimoniu personal de doar 100 de dolari - o sumă simbolică, care reflectă fidel jurământul său de sărăcie și viața modestă pe care a dus-o.
Contrar poziției sale înalte, Papa Francisc nu a acumulat nici averi, nici proprietăți, și a refuzat în mod constant beneficiile financiare pe care le presupunea funcția de Papă. Deși Vaticanul oferă, în mod tradițional, un salariu anual estimat la aproximativ 32.000 de dolari pentru Suveranul Pontif, Papa Francisc a refuzat aceste sume încă de la începutul pontificatului său, în martie 2013. De atunci, timp de 12 ani, nu a acceptat niciun cent ca plată pentru misiunea sa, preferând să direcționeze sumele respective către cauze caritabile, fundații și persoane aflate în nevoie.
Surse precum publicația The Economic Times, au avansat această cifra de 32.000 de dolari lunar ca potențial venit, însă Vaticanul a subliniat că această sumă nu a fost niciodată acceptată de Papa Francisc, care a preferat să o redoneze în întregime către Biserică sau către acțiuni umanitare. Altele, cum ar fi The Mirror, merg și mai departe, afirmând că Papa Francisc nu a primit niciun salariu și că a trăit toată viața în spiritul sărăciei și al simplității, în perfect acord cu idealurile ordinului iezuit din care provenea.
Viața simplă a unui Papă atipic
La Vatican, Francisc a fost un reformator nu doar în plan doctrinar, ci și în stilul personal. Spre deosebire de predecesorii săi care locuiau în fastuosul Palat Apostolic, Papa Francisc a ales să trăiască într-o cameră modestă din Domus Sanctae Marthae, o pensiune destinată vizitatorilor Vaticanului. În loc să circule cu limuzine blindate, a preferat un Ford Focus, refuzând luxul și confortul exagerat pe care funcția i le-ar fi permis.
Această alegere nu a fost un simplu gest de imagine. Papa Francisc a militat activ împotriva excesului, a corupției și a lăcomiei, nu doar în cadrul Bisericii, ci și în societate în ansamblu. A condamnat în repetate rânduri „economia excluderii” și a cerut liderilor politici și economici să pună omul și demnitatea acestuia în centrul deciziilor lor. Mesajul său era clar: nu poți sluji cu adevărat credința trăind în opulență.
Averea funcției vs. averea personală
Deși Papa beneficia, în mod formal, de resurse semnificative asociate funcției sale, acestea nu au fost niciodată considerate bunuri personale. Estimările din 2023 indicau că poziția de Suveran Pontif vine cu o „avere de funcție” de aproximativ 16 milioane de dolari – sumă ce includea accesul la reședințe oficiale, autoturisme, logistică, personal de securitate și alte facilități administrative. Cu toate acestea, nimic din toate acestea nu i-a aparținut efectiv Papei Francisc, ci erau bunuri administrate temporar în numele Sfântului Scaun.
Papa Francisc nu a avut nici case, nici terenuri, nici conturi bancare sau investiții. Nu a moștenit bunuri de familie, iar toată viața sa a fost guvernată de principiul umilinței. Într-un Vatican marcat de scandaluri financiare și critici privind opulența, exemplul său a fost o rază de speranță și o chemare la reîntoarcerea la valorile autentice ale Bisericii: slujirea, iubirea aproapelui, compasiunea și renunțarea la bunurile materiale.
Moștenirea unei vieți în slujba celorlalți
Moartea sa lasă un gol profund în rândul credincioșilor, dar și o lecție prețioasă pentru liderii lumii – fie ei religioși sau laici. Papa Francisc a demonstrat că puterea adevărată nu stă în avere, ci în capacitatea de a conduce prin exemplu, de a inspira și de a oferi speranță.
Cu doar 100 de dolari în buzunar, dar cu miliarde de suflete atinse de mesajele sale de iubire și solidaritate, Papa Francisc a murit sărac în bunuri, dar bogat în credință. A fost un Papă al oamenilor simpli, al celor marginalizați, al celor care suferă – și va rămâne în istorie nu pentru ce a avut, ci pentru ce a dat lumii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
