Accidentul aviatic a lui Tarom 371 datează din 31 martie 1995, când Airbus A310-324 s-a prăbușit la câteva minute după decolare. În ziua accidentului, aeronava a părăsit aeroportul București - „Henri Coandă”, îndreptându-se spre Bruxelles din Belgia. Linia, aparținând companiei aeriene naționale române TAROM, transporta la bord 60 de ocupanți, 49 de pasageri și 11 membri ai echipajului. 32 dintre pasageri erau belgieni, 10 erau români, 3 din Statele Unite ale Americii, 2 din Spania, și câte unul din Franța și Thailanda.
„Aeronava avea o defecţiune din fabricaţie. Se reducea un motor, motorul stâng. Piloţii erau avertizaţi, ştiau. Nu era o defecţiune avertizată sonor sau vizual. Unul din cei doi trebuia să ţină maneta”, susține procurorul care a instrumentat dosarul.
Raportul comisiei de investigaţie pentru siguranţa aviaţiei civile a fost gata după 19 ani. Negru pe alb arată că lipsa de acţiune a căpitanului, o posibilă decizie greşită luată de copilot şi asimetria motoarelor au făcut ca aparatul de zbor al TAROM să se prăbuşească.
Firul acestei cumplite tragedii
Jurnaliștii italieni refac metodic, pas cu pas, firul acestei cumplite tragedii. „În ziua accidentului, zborul Tarom 371 a decolat de pe pista 08R la 09:06:44, ora locală (06:06:44 UTC) de pe pista 08R. La comenzile din cabină se afla primul ofițer. Aeronava a părăsit stația cu o anomalie la înălțimea manșetelor de tracțiune. Echipajul era conștient de acest lucru și monitorizarea fusese încredințată copilotului Bătănoiu. La cererea aviatorului de a retrage clapele și lamelele, Bătănoiu a reușit să le închidă doar pe primele; apoi s-a îmbolnăvit brusc și și-a pierdut cunoștința.
Mai târziu, coșmarul: structura a prezentat o tracțiune asimetrică fatală, cauzată de valoarea minimă a motorului stâng în comparație cu dreapta în timpul urcării la decolare. Poziția greșită de manevră a destabilizat treptat avionul. În plus, viteza a scăzut brusc provocând o înclinare suplimentară a dispozitivului. La 09:08:18 valoarea asimetriei a ajuns la 0,42, iar planul s-a înclinat mai departe spre stânga, formând un unghi de 45,09 grade. În timpul prăbușirii avionul a atins 600 km / h cu o înclinație de -61,5 grade și s-a prăbușit la ora 09:08:34 în orașul Balotești”.
O oră și jumătate le-a luat echipelor de intervenție să stingă uriașul incendiu izbucnit în urma impactului. Rezervoarele aeronavei erau pline cu kerosen, având în vedere că zborul nu durase mai mult de două minute. Nimeni nu a supraviețuit impactului. Nu aveau cum.
Cea mai mare tragedie aviatică din România
Zborul 371 primește OK-ul de decolare, totul decurge normal, piloții sunt experimentați, în formă fizică și psihică optimă și, cel mai important, știu de problema tehnică a aeronavei - maneta care controlează motorul de pe aripa stângă și care se retrage automat prea mult după decolare, deci trebuie supravegheată și blocată manual. Echipajul este calm și nu există sunete neobișnuite în cabină.
Căpitanul Bătănoiu confirmă că el este cel care supraveghează manetele. Comandantul a făcut, așadar, ce trebuia să facă în această situație. Totul decurge normal, până în momentul în care Bătănoiu încetează să mai vorbească (n.r. vă reamimtim, piloții confirmă verbal toți pașii pe care îi fac în timpul pilotajului, pentru înregistrarea de pe cutia neagră a avionului).
Apoi anchetatorii aud cele trei cuvinte care ar putea explica întreaga tragedie: „Îmi e rău!”. Au fost rostite de pilotul avionului. Apoi pe înregistrare se aude un sunet asemănător cu un geamăt. Anchetatorii cred că este sunetul unui om care experimentează dureri puternice. Bătănoiu nu a mai rostit niciun cuvânt sau sunet din acest moment. Copilotul Stoi a rămas pe cont propriu.
De aici totul decurge foarte repede: copilotul încearcă să-și dea seama ce s-a întâmplat cu Bătănoiu, pierde din vedere maneta care controlează motorul stâng, avionul se înclină, apoi începe să cadă aproape vertical spre pământ. Stoiu nu vede ce poziție are avionul și cât de gravă este situația din cauza ceții, însă vede instrumentele de bord care o luaseră razna.
Când iese din pătura de nori și ceață, e prea târziu: solul este mult prea aproape (n.r. - la mai puțin de 600 de metri), iar avionul nu mai poate fi redresat. Se mai aud doar țipetele de groază ale lui Stoiu, apoi tăcere. Realizatorii documentarului cred că pilotul Bătănoiu ar fi făcut un infarct și și-ar fi pierdut conștiința sau chiar ar fi murit înainte ca avionul să se prăbușească.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
