„Nu mi-a fost ușor să mă adaptez într-o țară străină. Eu am plecat din țară ca să-mi reîntregesc familia, în Luxemburg. Inițial nu am avut un loc de muncă. De unde eram atât de ocupată în România, toată lumea mă căuta, mă întreba, avea nevoie de sfatul meu artistic, copii, părinți, spectacole, am ajuns în Luxemburg și părea că nimic nu mai este important din ceea ce știu eu să fac. Dar am avut răbdare și mi-am spus: „trebuie să vină momentul când o să pot să mă exprim din nou artistic și nu am stat în așteptarea acelui moment. A trebuit să-mi găsesc singură resursele să încep din nou să cânt. Am dat concursul de educator pentru Școala Europeană de după-amiază, am luat concursul relativ repede, însă am fost contactată destul de târziu să vin să dau interviul și să-mi iau în primire locul de muncă și în acest timp am început să-mi caut elevi, să lucrăm în privat, să învățăm să cântăm cu vocea, să învățăm să cântăm la chitară. Nu au fost copii români imediat, am început cu copii străini. Încet, încet m-am făcut cunoscută și acum sunt foarte mândră că bat un fel de record de solicitări. La cursul de chitară pe care îl predau în privat, de două ori pe an arătăm ce știm și cum sună cântecele noastre, cântăm în foarte multe limbi străine, limbi europene, de altfel, copiii lituanienii pot cânta în limba lor, grecii la fel, spaniolii, italienii, nu mai zic de români. Românii sunt cei mai numeroși în clasa mea de chitară. O fac cu plăcere, cu bucurie și grupa de copii de la grădiniță și grupa de chitariști.” a mărturisit Mădălina Dorneanu.
Video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
