„Ovăz, ulei vegetal, conserve de pește, conserve de carne, lapte condensat. Avem o fetiță acasă, avem şi o bunică de 94 de ani, am luat ceva de mâncare și pentru ea”, spune un ucrainean, conform Digi24.
„E înfricoșător, e groaznic... În privința problemei cu mâncarea, nu știu ce să fac. Uneori găsești ceva, alteori oamenii îți dau câte ceva, mai primești ajutoare. Dar ce ne vom face când nu va mai fi aşa?”
„Cum pot pleca? Casa mea a fost aruncată în aer. Stau aici în fața voastră, practic asta e tot ce am. Nu mai am absolut nimic, doar o casă distrusă”.
„Mi-au omorât fratele, pur și simpu a plecat să ia apă pentru bebelușul său”
„În Mariupol nimeni nu s-a rugat atât de mult vreodată înainte. Nu știu de ce acolo are loc în continuare acest iad pentru că acolo, în Mariupol, din toate colțurile, din toate geamurile auzeai rugăciuni.
Rușii luptau cu femeile, cu copiii, cu nepoțeii mei, cu pisica mea, cu câinele meu, cu prietenii, cu fratele meu care pur și simpu a plecat să ia apă pentru bebelușul său și pur și simplu a fost lovit de un proiectil. Acum el nu mai este. Înțelegeți? Nu aveam protecție, nu aveam arme. Cum ne puteam apăra? Ei luptau cu oameni dezarmați”, spune o jurnalistă din Mariupol.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
