Accesul la locuințe în marile orașe italiene a devenit un lux inaccesibil pentru milioane de familii. Potrivit unui nou raport al Asociației Naționale a Constructorilor (Ance), peste 10 milioane de gospodării – echivalentul a mai bine de o treime din totalul de 26,5 milioane – nu își permit să cumpere o locuință în marile centre urbane. Această situație alarmantă se reflectă nu doar în achiziții, ci și în piața chiriilor, unde costurile au devenit, de asemenea, prohibitive.
Conform studiului realizat de Ance și citat de publicația Fanpage.it, familiile cu venituri sub 24.000 de euro pe an ar trebui să aloce peste 50% din venitul lor doar pentru plata ratelor ipotecare, ceea ce le face practic imposibil să intre pe piața imobiliară. Chiar și în cazul închirierii, costurile depășesc posibilitățile financiare ale celor mai vulnerabili.
În Italia, există aproximativ 9,6 milioane de locuințe neocupate, incluzând atât apartamente goale, cât și case de vacanță. Cu toate acestea, acest stoc de locuințe nu contribuie la ameliorarea crizei, întrucât multe dintre ele sunt fie situate în zone mai puțin atractive, fie sunt utilizate pentru închirieri turistice, reducând oferta pe termen lung.
Costurile imobiliare în marile orașe: cifre alarmante
Datele arată că, pentru cele mai sărace familii, achiziționarea unei locuințe într-un oraș mare este imposibilă. În medie, într-o capitală de provincie, ratele ipotecare ar acoperi 38,8% din venituri. Însă în orașele mari, acest procent crește dramatic:
- Milano – 83% din venituri ar fi necesare pentru achiziția unei locuințe, ceea ce înseamnă că o familie cu un venit lunar de 1.500 de euro ar trebui să plătească 1.250 de euro pe lună pentru ratele ipotecare.
- Roma și Florența – 61% din venituri ar merge către plata ipotecii.
- Napoli – 60% din venituri sunt necesare pentru cumpărarea unei locuințe.
Chiar și în cazul închirierii, costurile sunt exorbitante. Închirierea unui apartament de 80 de metri pătrați într-o capitală de provincie necesită, în medie, 36% din venituri. În orașele mari, situația este și mai dramatică:
- Milano – 71% din venituri sunt necesare pentru plata chiriei.
- Roma – 62%, iar Florența – 59%.
- Napoli – 50%, iar Veneția – 49%.
Aceasta nu este doar o problemă a celor cu venituri mici. Și familiile cu venituri medii, încadrate în „zona gri” – prea bogate pentru locuințe sociale, dar prea sărace pentru a cumpăra o locuință – întâmpină dificultăți majore. În cazul acestora, achiziționarea unei case în Milano ar presupune alocarea a 54,1% din venituri pentru plata ipotecii, iar la Napoli și Florența, 41%.
Criza locuințelor este amplificată de mai mulți factori, printre care dobânzile ridicate și inflația. Creșterea prețurilor de consum și a costurilor de trai a diminuat semnificativ puterea de cumpărare a italienilor, iar ratele ridicate ale dobânzilor au făcut ca accesul la credite ipotecare să fie mult mai dificil.
În 2023, vânzările de locuințe s-au prăbușit, iar deși în 2024 se observă semne de redresare, piața rămâne inaccesibilă pentru o mare parte a populației. Reducerea dobânzilor de către Banca Centrală Europeană a adus o ușoară îmbunătățire, însă prețurile rămân la niveluri greu de susținut pentru majoritatea familiilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
