Diaspora cuprinde 5.6 milioane de români care au hotărât să părăsească granițele țării și să se stabilească în străinătate. Odată cu pandemia, numărul acestora s-a micșorat, deoarece mulți au ales să se întoarcă acasă și să-și găsească un rost înapoi pe tărâmul mioritic.
The Economist vorbește despre o migrație inversă, generată de criza mondială provocată de coronavirus, și notează un număr de aproximativ 1.3 milioane de români care au ales să facă cale întoarsă.
În general, când vorbim de diaspora, vorbim despre numărul impresionant (sau nu) al celor care ies la vot, atunci când sunt alegeri, sau despre banii pe care-i produc pentru România. În 2019, românii au trimis în țară 3% din PIB-ul României, adică 7,2 miliarde de dolari, iar în 2020, suma a scăzut, iar bugetul total trimis este estimat la 5 miliarde de dolari.
Însă oamenii din afară și cei care muncesc pentru a trimite bani rudelor sau pentru a-și susține un altfel de trai nu sunt doar cifre sau mecanisme utile pentru prosperitatea țării, ci ființe umane care se confruntă cu probleme de adaptare, de singurătate, dor de casă sau depresie.
HotNews.ro a vorbit cu cinci psihologi care țin ședințe de terapie (în principal online) cu românii din diaspora pentru a înțelege mai bine problemele pe care aceștia le au și dacă pandemia a contribuit la accentuarea lor sau nu.
„Sentimentul de singurătate, dorul de casă”
Psihologul Anca Nemțeanu sumarizează cele mai importante probleme pe care le-a întâlnit la pacienții ei: anxietatea și depresia.
„Nu sunt scutiți, din păcate, nici de probleme de adaptare: limba și cultura nouă sunt provocări constante. Un alt factor important este sentimentul de singurătate, dorul de casă, sentimente amestecate vizavi de mediul în care trăiesc”, spune ea.
De multe ori, sursa acestor probleme are legătură fix cu decizia de a părăsi țara. Așa cum explică psihoterapeuta Larisa Paul, migrația, deși este un fenomen comun în zilele noastre, înseamnă o schimbare profundă în viața unui individ: o separare de propria cultură, familie, prieteni și chiar o separare de stilul de viață cunoscut până în acel moment.
Toate aceste lucruri oferă, în general, siguranță, iar în clipa în care te detașezi de ele, procesul poate fi extrem de dificil, motiv pentru care apar stările de anxietate sau depresie.
Cei din diaspora sunt supuși la foarte mulți stimuli noi
Larisa este de părere că cei din diaspora sunt supuși la foarte mulți stimuli noi, la care trebuie să se adapteze, fapt care poate genera o perioadă de acomodare îndelungată și stresantă.
„Un nou început nu este întotdeauna ca o „gură de aer proaspăt”. Unele persoane se pot simți dezamăgite din cauza faptului că așteptările inițiale nu le-au fost satisfăcute în țara gazdă.
Poți să ai mai puțină încredere în tine pentru că te lovești de barieră lingvistică, de o cultură nouă și poate diferită, ești nevoit să înveți obiceiurile pe care localnicii le-au acumulat pe parcursul vieții, într-un ritm normal, să faci față unei situații instabile și nesigure din punct de vedere financiar sau să te descurci în diferite contexte, ca de exemplu: în autobuz, în magazin sau în relația cu instituțiile statului”, completează ea.
Psihoterapeuta Irina Paraschiv subliniază problemele de adaptare și în rândul celor care sunt mutați de peste cinci ani din țară, alături de familie și copii. „Se simt dezrădăcinați. Au o înțelegere cognitivă a faptului că au mers în străinătate pentru oportunități mai bune, dar în același timp își doresc să aibă și conexiunea care era în România”, mai spune ea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
