Vechea „Profeție a lui Maleahi”, considerată de istorici un fals elaborat în secolul al XVI-lea, revine în atenție cu fiecare Conclav și alimentează speculațiile privind alegerea noului papă.
Potrivit acestei profeții, dacă cardinalul Pietro Parolin va fi ales papă, el ar putea deveni ultimul pontif al Bisericii Catolice, înainte ca o mare persecuție să ducă la distrugerea instituției. Textul atribuit Sfântului Malachie prezice că „Petrus Romanus” va păstori turma „în timpul multor necazuri”, iar la final „cetatea celor șapte coline se va sfârși și Judecătorul înfricoșător își va judeca poporul”.
De-a lungul timpului, interpretările au susținut că ultimul papă ar trebui să poarte fie numele de botez Petru, fie să ia numele pontifical Petru al II-lea.
Profeția lui Maleahi este considerată un fals
În realitate, profeția atribuită lui Maleahi, arhiepiscop de Armagh din secolul al XII-lea, este considerată un fals, întrucât textul ar fi fost redactat în secolul al XVI-lea și publicat pentru prima dată în 1595. Documentul conține 112 motto-uri scurte în limba latină, fiecare presupus descriind un papă sau un antipapă începând cu Celestin al II-lea, ales în 1143. Însă ambiguitatea privind diferențierea între papi și antipapi a făcut extrem de dificilă corelarea precisă a motto-urilor cu figuri istorice concrete. În plus, unii au sugerat că „Petrus Romanus” l-ar fi desemnat deja pe Papa Francisc, însă pontificatul său nu a fost marcat de persecuții semnificative împotriva catolicilor și, mai ales, nu a existat o „judecată extraordinară” din partea lui Dumnezeu, așa cum anticipa profeția.
De altfel, motto-urile sunt atât de generale încât pot fi interpretate în mod liber. De exemplu, Benedict al XVI-lea este asociat cu deviza „gloria olivae”, întrucât măslinul, simbolul păcii, poate fi corelat cu opțiunea sa de a-și lua numele Benedict, în memoria Papei Benedict al XV-lea, care a numit Primul Război Mondial „un măcel inutil”. De asemenea, deviza „de labore solis” atribuită lui Ioan Paul al II-lea evocă „munca soarelui”, o metaforă potrivită pentru activitatea sa neobosită în slujba Bisericii Catolice, la fel ca soarele care nu încetează să lumineze.
În realitate, sursa profeției este mult mai prozaică. Se presupune că aceasta a fost redactată de un falsificator medieval, care a adaptat descrierile pentru a se potrivi cu trăsături sau fapte ale unor cardinali contemporani, în încercarea de a obține favoruri sau beneficii materiale. Astfel, o tentativă inițială de influențare a alegerii papale s-a transformat într-o farsă care a traversat secolele și care continuă să fie readusă în discuție de fiecare dată când se întrunește un nou Conclav.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
