Valeriu Barbu a fost întrebat de realizatorul emisiunii care a fost prima experiență din străinătate legată de tradițiile românești.
"Imediat cum am ajuns în Italia, acum 25 de ani, am fost invitat la primul eveniment italian la care am participat, o nuntă de argint a unei perechi italiene. Acolo eram împreună cu soția unui prieten. Am dansat românește pentru că nu știam să dansez altfel. Era o petrecere italiană, dar s-a făcut imediat cerc în jurul nostru pentru că le-a plăcut foarte tare cum am interpretat muzica lor, în hora românească," a povestit Valeriu Barbu.
"Nu e suficient să spui că ești mândru că ești român"
Atunci când a venit vorba despre sărbători, omul de cultură spune că lipsa Crăciunului românesc, de exemplu, nu i-a făcut foarte fericiți. Sărbătorile în Italia se desfășurau altfel.
"Întâmplarea a făcut să ajung în Italia chiar de sărbătorile de Crăciun, acum 25 de ani. Firește că prima dată am avut contactul acela rece cu Crăciunul italian. Mi se părea total diferit față de ce eram obișnuit acasă și în copilărie, mai ales. De ce spun în copilărie? Pentru că noi, în momentul în care plecăm de acasă, prima dată luăm cu noi copilăria. Amintirile mai recente, dacă plecăm adulți, le uităm repede. Dar copilăria nu o uităm niciodată. Și atunci când ne lovim de o altă cultură primul lucru care intră în conflict este amintirea a ceea ce înseamnă tradiții în copilul din noi și ceea ce găsim în noua țară. Ei bine, primul Crăciun a fost auster și din nefericire au fost foarte multe după. N-am avut posibilitatea din cauza muncii să vin acasă de sărbători, nici de Paști, nici de Crăciun, doar în august când se dădea vacanța. În acest mod eram într-un fel păgubiți de adevăratele sărbători de acasă, pe care copilul din noi le păstra vii.
Asta a fost să spunem, o suferință, dar compensa cu dorința noastră puternică de a ne integra aici, de a încerca să fim acceptați, să învățăm limba, să ne adaptăm culturii. Toate acestea se făceau cu o oarece tragere de inimă pentru că anumite lucruri erau convergente, puteam să ne integrăm foarte lesne în cultura italiană, în obiceiurile lor. Nu eram în conflict, nu veneam dintr-o cultură opusă sau cumva cu valori opuse, dimpotrivă. Nu știu de ce ar trebui să vorbim doar de sărbători, atunci când vine vorba despre tradiții, pentru că asta înseamnă viața de zi cu zi, modul de a te comporta acasă, pe stradă. Ține de cum te îmbraci, cum petreci fiecare zi. Ceea ce avem noi românii definitoriu identitar este o chestie care ne dezavantajează: mândria de a fi român, care trebuie să fie justificată cumva atunci când o ai. E frumos să fii mândru că ești român, dar să îți justifici valorile românești, să te înscrii în ele, să le respecți, să fii acolo. Nu e suficient să îți pui eticheta că ești mândru că ești român. E un fel de marketing aici," a mai spus Valeriu Barbu.
Vezi emisiunea completă:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
