Monumentele masive din Giza și templele glorioase din Teba stau mărturie a măreției orașelor africane care le-au construit. Dar alte locuri antice din Africa au rivalizat cu măreția lor, însă urmele acestor centre urbane magnifice au fost mai greu de găsit.
Aceste orașe odinioară înfloritoare, situate în actualul Egipt, Sudan și Mali, au alunecat în obscuritate, splendoarea lor rămânând pierdută în istorie până în vremurile moderne, când arheologii au făcut câteva descoperiri surprinzătoare, conform National Geographic.
Thonis-Heracleion, Egipt: un port în plină expansiune
Orașul pierdut al Egiptului Antic, Thonis-Heracleion, este una dintre cele mai mari descoperiri subacvatice făcute vreodată de arheologi. Timp de mii de ani a stat ascuns sub apă, existența sa fiind consemnată doar în câteva inscripții rare și texte antice. Acest port de la gurile Nilului s-a ridicat după ce puterea Egiptului a dispărut în secolul al VII-lea î.Hr. Cunoscut sub numele de Thonis de către egipteni și Heracleion de către greci, a prosperat ca un centru vital de comerț și cultură, iar apoi a dispărut.
În anul 2000, arheologul maritim Franck Goddio de la Institutul European de Arheologie Subacvatică a descoperit de ce nu mai era vizibilă nicio urmă de-a lungul acelor țărmuri: Întregul oraș se scufundase sub Marea Mediterană în secolul al VIII-lea d.Hr. Căutând la aproximativ 4 mile de coasta de astăzi, în Golful Abu Qir, sub 33 de picioare de apă, echipa lui Goddio a găsit rămășițele unui templu închinat lui Amon și un sistem de canale care ar fi trebuit să întrepătrundă orașul.
Mai mult de 70 de nave scufundate și sute de ancore au dezvăluit că Thonis-Heracleion era un centru comercial plin de viață, la egalitate cu Babilonul și Pompei. Descoperirile subacvatice au inclus figuri de sfincși și conducători, inele, monede și o statuie uriașă din granit roșu a zeului egiptean Hapy, un simbol al abundenței. Printre alte comori se numărau ceramică grecească de lux și coșuri de răchită vechi de 2.400 de ani, pline cu fructe.
Cum a dispărut acest oraș vibrant sub valuri? Anchetatorii cred că o combinație de cutremure, valurile de maree care le însoțesc și solul moale, care se lichefiază, au făcut ca Thonis-Heracleion să se scufunde sub propria greutate. Poze AICI.
Alexandria, Egipt: epicentrul învățăturii și al culturii
Portul mediteranean Alexandria, situat la marginea Deltei Nilului din Egipt, a fost cel mai faimos oraș fondat de Alexandru cel Mare, regele regatului antic grec al Macedoniei. Astăzi, o mare parte din orașul vechi s-a scufundat în solul umed și se află sub aproximativ 6 metri de apă. Înființat în anul 332 î.Hr. în timpul călătoriilor lui Alexandru, orașul era accesibil comerțului mediteranean, devenind rapid o răscruce de învățătură și cultură. Savanți greci, egipteni și evrei s-au amestecat printre templele de învățare din Alexandria.
Cartierul Mouseion includea Marea Bibliotecă, fondată pentru a aduna, potrivit lui Aristeas, "toate cărțile din lume". (A fost distrusă în mare parte de foc în timpul războaielor cu Roma.) Unele dintre cele mai mari minți ale lumii antice și-au făcut casă în Alexandria, printre care Euclid, Arhimede și Ptolemeu. Din Alexandria a fost cel din care geograful Eratostene a măsurat pentru prima dată dimensiunile Pământului. Sute de savanți de acolo au realizat prima traducere a Vechiului Testament din ebraică în greacă. Alexandria a înflorit până în secolul al VII-lea d.Hr., când a căzut în mâinile cuceritorilor persani și apoi arabi.
Un tsunami major în anul 365 d.Hr. a făcut, printre altele, ravagii. În loc să fie abandonată, așa cum au fost abandonate atâtea alte orașe atunci când a avut loc dezastrul, Alexandria antică a fost înghițită, pe măsură ce un nou oraș modern a fost construit peste ea. Locația exactă a unora dintre cele mai faimoase monumente din Alexandria, cum ar fi mormintele lui Alexandru cel Mare și ale Cleopatrei, rămâne încă un mister.
Meroë, Sudan: orașul reginelor războinice
Nu toate orașele puternice au domnit în Egipt. Liderii din Kush, un regat antic din Nubia de-a lungul sudului Văii Nilului, au înființat o capitală la Meroë în secolul al VI-lea î.Hr. în Sudanul de astăzi. Înconjurat de terenuri fertile și situat în mijlocul rutelor comerciale africane, orașul a sprijinit o industrie de prelucrare a metalelor care producea piese de aur cu forme frumoase.
Cultura kushită a îmbinat influențele egiptene și alte influențe africane. În unele temple, sculpturile înfățișează zei și zeițe egiptene importante, precum Amon și Isis; în altele, ele îl înfățișează pe Apedemak cu cap de leu, un zeu kushit al războiului, adesea înfățișat cu un arc și săgeți. Moștenirea egipteană se manifestă cel mai pregnant în cele peste 200 de piramide și morminte abrupte din Meroe, care se găsesc în cele două principale cimitire ale orașului. Aici au fost înmormântați regi, regine și nobili, uneori însoțiți de cadavrele animalelor sacrificate și ale servitorilor.
Kush a fost, de asemenea, renumit pentru conducătorii săi feminini puternici. Cunoscute sub numele de kandakes, aceste regine și regine-mame nu se fereau să ia armele. Istoricul grec Strabon se referă la regina Amanirenas (referindu-se la ea în mod eronat ca regina Candace), care a luptat împotriva romanilor în primul secol î.Hr. ca fiind "un fel de femeie masculină și oarbă de un ochi". Regina Amanitore, care a domnit la începutul secolului următor, este reprezentată pe pereții templelor ținând în mână o sabie lungă.
Până în secolul al IV-lea d.Hr., regatul a intrat în declin, probabil în urma unei incursiuni a regatului vecin Aksum. O parte mândră a istoriei sudaneze, Meroe a fost în mare parte ignorată de Occident până în secolele XIX și XX, când hoții de morminte și apoi arheologii i-au scos la iveală bogățiile.
Jenne-Jeno, Mali: casa meșteșugarilor
Deșertul Sahara se întinde de-a lungul Africii de Nord, creând o barieră care, după cum credeau istoricii occidentali, a împiedicat orașele să se dezvolte până în secolul al IX-lea d.Hr., când negustorii din nord au înființat rute comerciale prin nisipurile formidabile. Descoperirea vibrantului oraș antic Jenne-Jeno, în apropiere de Djenné, în actualul Mali, le-a dovedit că se înșelau.
În anii 1970, fotografiile aeriene au scos la iveală rămășițele unei așezări cu movilițe pe terenurile fertile din apropierea râului Niger. Pe acest sit, arheologii Susan și Roderick McIntosh au descoperit ceea ce a fost cândva o comunitate aglomerată, datând din jurul anului 250 î.Hr. și făcând din el unul dintre cele mai vechi orașe descoperite în Africa Subsahariană.
Locuitorii cultivau orez, sorg și alte cereale, confecționau ornamente din fier, cupru și bronz și modelau ceramică fină și sculpturi expresive din teracotă. Sute de animale mici din lut găsite acolo ar fi putut fi confecționate ca jucării pentru a distra copiii.
Poate că între 7.000 și 13.000 de oameni au trăit în locuințele sale din cărămidă de lut și probabil că făceau comerț cu orașele din apropiere. Dispunerea strânsă, lipsită de palate sau alte structuri grandioase, sugerează că locuitorii orașului erau relativ egalitari. Jenne-Jeno a funcționat timp de aproape 1.000 de ani.
În secolele al XI-lea și al XII-lea, orașul a intrat în declin, probabil pentru că alte orașe, cum ar fi Timbuktu, au început să se dezvolte și să atragă populația. Astăzi, Djenné și siturile învecinate sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
