”Jean Moscopol a murit în exil. A părăsit România în 1945 fugind din calea comuniștilor. Un destin în două propoziții. În 2018 cinci milioane de români se află în străinătate din diverse motive. Unii au plecat de bună voie, căutând un alt stil de viață, dezvoltare profesională sau pur și simplu pentru că vor să cunoască lumea. Alții, cei mai mulți poate, n-au mai reușit să trăiască într-o Românie care face din ce în ce mai puține lucruri pentru cetățenii ei, n-au mai putut să-și întrețină familiile și au plecat la muncă. Alții, exasperați de birocrația și incertitudinea fiscală care sugrumă micile afaceri, au părăsit și ei țara. Îngrijorător de mulți tineri pleacă să studieze în străinătate fără convingerea că merită să se întoarcă într-o țară care le umilește părinții. Sunt și români care comit infracțiuni. Nu suntem un popor de sfinți. Niciun popor nu e. Majoritatea celor plecați se află afară împotriva voinței lor. La fel ca Moscopol.
Cântecul de mai jos este un cover. Am participat în primăvară la GuerriLive și una din cerințele show-ului era să reorchestrăm un cântec într-o manieră cât mai îndepărtată de original. Ne-am dus către Jean Moscopol și am descoperit cântecul de mai jos (muzică: Gherasie Dendrino; versuri: Vasile Vasilache si Ştefan Cristodulo). Am fost izbiți de actualitatea lui. "Acolo azi e toamnă rece și plâng toți frații în țara mea, sunt lacrimi care n-au să sece cât timp vor fi păgâni în ea. Dar va veni o primăvară cum a venit și în trecut, și-am să mă-ntorc acolo iară, în țara în care m-am născut". Nu cred că sunt versuri care să exprime mai limpede suferința celor care devin imigranți. Diaspora. Acasă românii din diaspora sunt disprețuiți de politicienii care nu-i pot manipula. Exact aceiași politicieni care ar trebui să-și facă un ideal măreț din încercarea de a-i aduce acasă pe români. Cu orice preț. Diaspora încearcă să se integreze într-o lume din ce în ce mai refractară la imigranți.
La peste șaptezeci de ani de la cântecul lui Moscopol, România își forțează cetățenii în exil. Cântecul ăsta nu e un protest. E o limonadă amară cu o linguriță de speranță. Este umilul nostru cadou și al unei echipe de oameni inimoși pentru cauza exilului nedorit. Și mai e și conștientizarea faptului că putem fi oricând în această situație, noi cei rămași într-o țară condusă de oameni care nu ne iubesc. Deci cântecul ăsta e și pentru noi. Muzica nu schimbă lumea, știm asta. Muzica însă vorbește despre lume într-un fel unic. Ajunge la oameni. Asta este puterea ei. Și îi unește. Poate mai mult decât omagierile butaforice ale centenarului unei Românii dezbinate”, a scris, miercuri, Tudor Chirilă pe Facebook.
Video
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
