Într-o postare emoționantă pe TikTok, femeia a vorbit despre lupta interioară care o macină: decizia de a se întoarce în țară versus dorința copiilor ei de a rămâne în străinătate.
Povestea femeii reflectă dilema multor familii de români care au emigrat în căutarea unei vieți mai bune. În timp ce părinții visează la întoarcerea în țară, copiii crescuți în alte culturi simt că aparțin locului în care și-au format identitatea. Această ruptură dintre generații creează un gol emoțional dificil de depășit.
„Am doi copii din prima căsătorie, fata de 17 ani și băiatul de 20 de ani care nu vor să se întoarcă cu mine în România. Trăiesc dilema multor români din străinătate, a multor părinți care și-au sacrificat mulți ani în străinătate și-au crescut copiii acolo și ar vrea să se întoarcă în țară, dar au o remușcare mare și o dilemă. Cum facem cu copiii care nu vor să se întoarcă cu noi și doresc să-și continue viața în țara în care s-au născut?” întreabă femeia cu durere.
Sacrificii și regrete
După două decenii de muncă și sacrificii într-o țară străină, românca își dorește să se întoarcă în locurile natale și să-și regăsească liniștea. Copiii ei, însă, au crescut, s-au adaptat vieții din străinătate și vor să rămână acolo, unde își simt rădăcinile.
„Îmi doresc să îmi spuneți sincer părerea voastră chiar dacă va fi critică, îmi asum comentariile voastre. Vreau o părere sinceră despre ce faceți voi și cum gestionați această situație. Am stabilit ca la începutul acestui an să mă întorc în România, fata va împlini 18 ani în luna septembrie, băiatul va împlini 20 și sunt deja pe banii lor. Simt că sunt stabili și au un sprijin și aici, au tatăl care încă trăiește aici și rude din partea lui. Însă, eu am o remușcare mare și mă simt vinovată cu decizia mea de a pleca. Însă îmi doresc să-mi petrec jumătate din viață în țara mea, că sunt plecată de 22 de ani. E atât de greu și atât de dificil încât simt că m-a cuprins o depresie și o stare de suferință în ultimul timp. Nu știu cum o să duc acest an, lupt din răsputeri cu viața de zi cu zi și mă rog la Dumnezeu să mă ajute cu această decizie.”, mărturisește ea.
Întrebările care dor
În inima acestei dileme stau întrebări fundamentale despre responsabilitățile parentale și dreptul fiecăruia la propria fericire.
„Considerați că trebuie să stam alături de copii o viață întreagă? Considerați că este ok dacă au devenit majori să îi lăsăm să zboare din cuib și noi să ne continuăm viața? Credeți că este imposibil să ne vizităm copiii și ei pe noi chiar dacă trăim într-o altă țară?” întreabă românca.
Deși mulți îi spun că este firesc ca părinții să își continue viața după ce copiii devin independenți, femeia se luptă cu remușcările.
„Eu cred că se poate, însă am remușcări și doresc să știu și părerea voastră sinceră. Vreau să plec, însă mă doare sufletul că cei doi copii ai mei doresc să rămână în străinătate. Este cea mai mare durere a mea și nu știu ce-mi va aduce această decizie. Un singur lucru știu că aș anu mai pot.
O dezbatere în comunitatea online
Postarea ei a atras sute de reacții din partea altor români aflați în situații similare. Comentariile au fost pline de empatie și încurajări, dar și de povești similare.
„Nu trebuie să vă simțiți vinovată. Copiii își vor face viața lor oriunde ar fi. Dumneavoastră trebuie să faceți ceea ce vă este bine,” a scris o utilizatoare.
Altă persoană a împărtășit propria experiență: „Am făcut acest pas după 20 de ani. Copiii și nepoții mei au rămas în Canada, dar cred că într-o zi vor reveni și ei în România. Este greu, dar se poate.”
Un alt comentariu, venit din perspectiva unui copil, a adăugat o notă de înțelegere: „Eu, ca și copil, am avut remușcări când m-am mutat de lângă părinții mei în alt oraș. Dar drumurile se despart, nu și iubirea.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News