Epidemiile fac parte din istoria umanității, probabil dintotdeauna.
Istoricii antici relatează despre astfel de momente din viața diferitelor societăți încă din secolele V-IV î.Hr., dar alte surse aduc mărturii cu o vechime milenară, încă din jurul anului 3000.
Profesorul Emil Ciupală de la Universitatea București explică cum a făcut față România la epidemia de tifos în perioada primul război mondial.
"Tifosul este o boală foarte gravă, infecțioasă, deosebit de contagioasă și epidemică, foarte ușor de transmis în anumite condiții, precum igienă precară, subalimentație, mizerie, temperaturi scăzute. Microbul, agentul patogen al bolii este transmis prin intermediul paraziților, păduchi în special dar și purici, de aceea deparazitarea joacă un rol central în lupta împotriva acestei boli. Principalele metode de combatere a bolii sunt vaccinarea și izolarea bolnavilor.(,..)
Boala a făcut ravagii mai ales în Moldova. Specialiștii au avansat până acum cifre diferite iar sursele nu ne pot da, în lipsa înregistrărilor clare, o statistică precisă. Numărul îmbolnăvirilor a fost între 600.000 și 800.000 de mii, iar al deceselor între 150.000 și 200.000. Constantin Kirițescu vorbește în lucrarea sa clasică despre participarea României la Primul Război Mondial de 300.000 de victime, cifră care credem că este exagerată. Nu avem date precise referitoare la categoriile de vârstă", consideră Alin Ciupală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
