Fugeau de bombe și de un război în care nu se doreau să se lupte. La granița dintre România și Ucraina există un singur mod de a face acest lucru: traversarea Dunării, fie cu feribotul, fie înotând, chiar înainte ca aceasta să se verse în Marea Neagră. În acest al doilea caz, riscul de a muri în apele sale albastre și potrivit localnicilor, foarte înșelătoare din cauza vârtejurilor, este foarte mare.
AGI a adunat două povești ale celor care au reușit să scape de ghearele războiului înotând. Prima îl are ca protagonist pe Koko, un pescar din Ceatalchioi, un sat cu opt sute de locuitori din județul Tulcea, centrul unde ajung mii de refugiați.
"Mă duceam spre barca mea, când am observat un băiat în apă, fără costum de neopren, care se îneca. L-am scos pe brațe și l-am adus la mine acasă. Era în hipotermie", a declarat Koko, cel care l-a salvat pe unul dintre ucrainenii care încercau sa fugă.
În cele câteva sute de metri care separă malul malul stâng - aflat în război, de malul drept - unde e pace, băiatul era aproape de punctul de a i se opri inima de la apa rece a Dunării.
Povestea lui Andry, un supraviețuitor al războiului care a ales să fugă pe Dunăre
Pescarul a alertat poliția de frontieră română și între timp s-a activat și cea ucraineană care se afla în apropiere, dar care a luat cunoștință de tânăr abia după ce și-a revenit. Andry, în vârstă de 32 de ani, locuiește în Germania cu familia sa și are dublă cetățenie.
Înainte de izbucnirea războiului, el plecase în Ucraina pentru a-și vizita bunicii, luându-și câteva zile libere. În acel moment a fost prins în capcană, deoarece legea marțială a intrat în vigoare pentru cei care se sustrag unei posibile chemări la arme.
Înspăimântat, s-a aruncat în apă convins că poate ajunge pe malul drept. Timp de câteva ore, după salvare, poliția ucraineană a încercat să îl ducă acasă, dar colegii români l-au reținut, susținând că era mai aproape de malul lor. Acum a depus cerere de azil și se află într-un centru de primire din orașul Galați.
Dunărea, singura șansă de scăpare pentru unii ucraineni
La Plauru, la câțiva pași de locul unde Andry a fost salvat din Dunăre, Ian, un fost muncitor bătrân din industria navală comercială, povestește cum un tânăr a pătruns în liniștea micului său sat.
"Era șapte și jumătate seara, în ziua bombardamentului din orașul ucrainean Izmail. Am auzit un vuiet și sirene și, după un timp, un bărbat cu un costum de scafandru a ieșit din apă", povestește Ian.
La fața locului au venit și Gheorghe și Adriana, soția lui Ian, fostă asistentă medicală. "Ea a suferit un atac cerebral și are nevoie de o cârjă pentru a merge, dar a reușit să îl salveze pe băiat. I-am dat pături și ceai cald, apoi am chemat ambulanța și poliția".
Cei trei locuitori din Plauru trăiesc în case foarte modeste, crescând animale. "Nu suntem îngrijorați de război, suntem liniștiți aici. suntem în Europa", spune Ioan, explicând, în timp ce fierbe pește și carne de porc în două oale. Acesta a explicat că ucraineanul a plecat la Padova, unde locuia fiica lui.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
