Argentinianul Jorge Mario Bergoglio, care a murit la 7:35 a.m. (5:35 GMT) în reşedinţa sa de la Casa Santa Marta, a fost primul papă non-european şi primul iezuit ales la 13 martie 2013, după ce a convins majoritatea cardinalilor în timpul reuniunilor pre-conclave cu un discurs de schimbare şi descentralizare a bisericii.
În faţa credincioşilor, acest cardinal argentinian, considerat moderat şi deschis dialogului - deşi s-a opus ferm kirchnerismului în privinţa legii avortului şi a căsătoriilor homosexuale -, iubitor de tango şi suporter al echipei de fotbal San Lorenzo, s-a prezentat cu un simplu "bună ziua" şi a adăugat: "Este clar că cardinalii au vrut să aleagă episcopul Romei de la capătul lumii".
Francisc a primit un pontificat anormal după demisia lui Benedict al XVI-lea, cu doi papi care au trăit împreună timp de aproape 10 ani la Vatican şi, deşi potrivit lui Bergoglio relaţia a fost foarte bună, uneori a scos în evidenţă cele două aripi ale Bisericii, cea moderată şi cea mai conservatoare şi reacţionară.
Papă al săracilor
Papa, care şi-a ales numele Francisc după ce cardinalul brazilian Hummes i-a spus să "îşi amintească de săraci" după alegerea sa în Capela Sixtină, a subliniat în primul său discurs ideea unei "biserici sărace pentru săraci" şi de atunci toate eforturile sale s-au concentrat pe reformarea Sfântului Scaun, eliminând privilegiile cardinalilor şi făcând mai transparente finanţele necontrolate, ceea ce a creat mai mulţi duşmani în biserică.
Marea sa schimbare a fost noua constituţie "Praedicate Evangelium" (Predicaţi Evanghelia), care a schimbat administraţia Vaticanului cu noi ministere precum Evanghelizarea şi Finanţele, care au preluat controlul tuturor fondurilor pentru a evita ilegalităţile.
Marea problemă cu care a trebuit să se confrunte a fost abuzul sexual din partea preoţilor. El a fost clar că unul dintre obiectivele sale a fost să lupte împotriva pederastiei în Biserică şi să asculte victimele şi a dat o serie de reguli pentru ca diocezele din întreaga lume să poată pune capăt acestui flagel. Cu toate acestea, cazuri recente au arătat clar că Biserica are încă multe de făcut.
Călătoriile sale la periferiile lumii
În plus, Francisc a introdus un nou limbaj în Biserica Catolică care, încurajată de discursurile sale şi de călătoriile sale apostolice, a început să se ocupe de cei mai nevoiaşi, de ultimii, de "periferiile existenţiale", un termen inventat de Bergoglio şi care rezumă direcţia magisteriului său.
Acest lucru s-a reflectat, de asemenea, în călătoriile sale, începând cu Lampedusa, mica insulă siciliană care este o "poartă spre Europa" pentru mii de migranţi, precum şi în cele 47 de vizite internaţionale în care a atins ţări cu mici minorităţi catolice.
Sub Francisc, Biserica a început, de asemenea, să vorbească despre primirea homosexualilor şi a celor divorţaţi şi recăsătoriţi, ceea ce era de neconceput acum câţiva ani.
În timpul pontificatului său, a fost aprobat documentul de acceptare a binecuvântării cuplurilor homosexuale, pe care mulţi episcopi nu l-au acceptat şi care va fi unul dintre argumentele cheie pentru următorul pontif.
Papa celor defavorizaţi s-a născut la Buenos Aires în 1936 într-o familie de origine italiană şi şi-a început cariera în Biserică la vârsta de 21 de ani, după ce a studiat chimia. A fost hirotonit preot pe 13 decembrie 1969 şi, în plină dictatură militară argentiniană, între 1973 şi 1979, a fost trimis în Germania, de unde s-a mutat la biserica Compania de Jesus din Cordoba, Spania
Cunoscut pentru simplitatea sa, Bergoglio a locuit singur într-un apartament de la primul etaj al clădirii Curiei de lângă Catedrala din Buenos Aires, în inima oraşului, iar în calitate de papă a părăsit apartamentele papale pentru a locui în Casa Santa Marta, o reşedinţă pentru preoţii care tranzitează Roma.
Papa care i-a sfidat pe conservatori
A fost, de asemenea, papa care, pentru prima dată, s-a confruntat public cu cea mai ultraconservatoare zonă a Bisericii Catolice, care şi-a arătat fără ezitare opoziţia faţă de orice decizie a pontifului.
Au existat multe exemple ale acestei opoziţii clare faţă de Francisc, dar cel mai evident a fost scrisoarea publică pe care patru cardinali i-au scris-o papei, exprimându-şi "dubia" (îndoielile) cu privire la unele dintre scrierile sale şi cerând un răspuns. Sau nota anonimă care a circulat printre oponenţii papei - fiind scrisă de cardinalul australian George Pell după cum s-a descoperit după moartea acestuia - care descria pontificatul ca fiind "catastrofal".
Moştenirea sa va fi reflectată în enciclicele sale şi în special în "Laudato si", în care a făcut apel la fraternitatea universală şi la "prietenia socială" în mijlocul conflictelor, cum ar fi războiul din Ucraina, pe care a trebuit să-l trăiască la sfârşitul vieţii sale şi în care a încercat cu toate mijloacele diplomatice aflate la dispoziţia sa să medieze, dar nu a reuşit.
De asemenea, a fost aspru criticat pentru că a denunţat violenţa împotriva poporului palestinian din Israel, cum ar fi atunci când a spus că ar trebui să se pună întrebarea dacă se comite un genocid.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
