În 2022, numărul copiilor din UE expuși riscului de sărăcie și excluziune socială a crescut din nou, ajungând la 24,7%, adică un copil din patru.
Aproape jumătate dintre copiii din România trăiesc în sărăcie sau excluziune socială
Garanția se bazează pe o recomandare a Consiliului din 2021 și, deși nu este obligatorie din punct de vedere juridic, recomandă ca statele membre să garanteze un set minim de servicii-cheie pentru gospodăriile care se străduiesc să satisfacă nevoile de bază ale celor mai mici dintre copiii lor. Acestea sunt accesul la o locuință adecvată, hrană sănătoasă, educație sau îngrijire medicală.
Cu toate acestea, la mai mult de doi ani de la adoptarea acestei recomandări, răspunsul țărilor UE rămâne insuficient, atât în ceea ce privește acțiunile, cât și viteza de punere în aplicare.
În 2021, România, Bulgaria și Spania au atins niveluri de sărăcie infantilă cu mult peste medie, conform unei analize.
Potrivit Eurostat, 41,5% dintre copiii români trăiau atunci în sărăcie sau excluziune socială, față de 11 și 13% în țări precum Slovenia sau Republica Cehă.
"Punerea în aplicare [a garanției pentru copii] nu decurge conform așteptărilor", a declarat pentru EUobserver eurodeputatul român și vicepreședinte al intergrupului pentru drepturile copilului, Dragoș Pîslaru (Grupul Renew). "Am putea face mai mult.”
Patru țări printre care și România nu și-au prezentat planurile naționale de acțiune
Ca urmare a recomandării, capitalele naționale au primit nouă luni pentru a numi un coordonator național și a elabora un plan de acțiune pentru a aborda problema.
Până în prezent, patru țări (România, Austria, Letonia și Germania) nu și-au prezentat planurile naționale de acțiune. Și chiar și unele dintre țările UE care au făcut acest lucru nu au făcut decât să reîmpacheteze măsuri vechi.
"Multe dintre politicile incluse în planurile de acțiune existau deja", subliniază un nou raport al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA). "Acest lucru ar putea însemna că practicile existente continuă fără nicio îmbunătățire a politicilor."
Suficientă putere?
În ceea ce privește coordonatorii naționali, toate țările și-au numit unul, deși cu grade diferite de responsabilitate.
Având în vedere diferitele lor medii și niveluri de vechime, "nu este clar dacă aceștia vor avea suficientă autoritate pentru a-și îndeplini rolul în mod eficient", adaugă FRA.
Agenția consideră că urmărirea acestor planuri ar trebui monitorizată în cadrul semestrului european și că rezultatele ar trebui incluse în recomandările adresate fiecărui stat membru.
Pentru eurodeputatul Renew Europe, este nevoie de mai mult decât o recomandare pentru a răspunde la această problemă urgentă cu care se confruntă societățile europene.
"Avem nevoie de îndrumare, avem nevoie de o implementare adecvată și avem nevoie de o structură instituțională", a subliniat Pîslaru.
Propunerea sa este de a crea o Autoritate Europeană pentru Copii, după modelul Autorității Europene a Muncii (ELA), dar fără statut de agenție, fără mandat executiv și fără interferențe în competențele sociale ale statelor membre.
Ideea este de a crea o agenție flexibilă, capabilă să avanseze agenda, să identifice problemele, să caute soluții, să propună bune practici și, mai ales, să îmbunătățească coordonarea între țările UE.
"Chiar dacă criza s-a încheiat, efectele nu au trecut"
Statele membre s-au angajat să reducă numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie sau excluziune socială cu cel puțin 15 milioane până în 2030. Cel puțin cinci milioane dintre acestea ar trebui să fie copii.
"Obiectivul nu mai este ambițios", a declarat pentru EUobserver Enrico Tormen, consilier principal de advocacy la Save the Children Europe. "Nu reflectă realitatea, deoarece este stabilit înainte de criza pe care o trăim".
Grupul de advocacy pentru copii solicită acum ajustarea acestor obiective, în special pentru a se asigura că garanția UE pentru copii nu este irosită ca instrument de combatere a ceea ce descrie ca fiind o criză paneuropeană.
Dar aceasta este o criză care nu afectează pe toată lumea în mod egal. Sărăcia este mai răspândită în rândul anumitor grupuri și în anumite regiuni europene, deși toate statele membre, inclusiv cele nordice, sunt afectate de ea.
OCDE estimează că este nevoie de aproximativ cinci generații pentru ca familiile sărace să ajungă la venitul mediu al țării lor.
"Chiar dacă criza s-a încheiat, efectele nu au trecut", spune Tormen.
"Trebuie să reînnoim întregul sistem de investiții în copii, să înțelegem că separarea asistenței sociale de educație, sănătate, locuințe nu ne va duce nicăieri", a conchis Pîslaru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
