În 2013 a venit din România, nu avea nimic. "Odată am mers atât de departe încât am furat o pungă de pâine". A ajuns la fundul sacului și chiar a vrut să și pună capăt zilelor. Dar a avut parte de îngeri păzitori care l-au ajutat să renască: a fost angajat și și-a îmbrățișat din nou fiul, pe care îl lăsase în România în grija bunicilor. Acum el este cel care îi ajută pe cei fără adăpost.
În tunelurile săpate sub liniile de cale ferată ale Gării Centrale din Milano, unii oameni fără adăpost și-au găsit adăpost pentru o noapte, în cutii de carton și saci de dormit. Sosește un bărbat, escortat de un polițist. Îl cheamă George, este noul om de serviciu. Se apropie de prima persoană fără adăpost care încă doarme. Se privesc, își zâmbesc unul altuia, se recunosc unul pe celălalt. Cel care stă întins este poreclit "Primarul", altul este Simone, iar lângă pernă are un teanc de cărți.
George, poveste de viață cutremurătoare la venirea în Italia
Cu mulți ani în urmă, George Răzvan Șoptea a dormit și el acolo, în aceleași locuri pe care acum trebuie să le curețe, ca îndatorire de serviciu. Venit din România, nu avea nimic. "Primarul" se ridică imediat, îl îmbrățișează și se adresează celorlalți: "Toată lumea, treziți-vă, adunați toate cutiile de carton pe care George a venit să le curețe, haideți să ajutăm!“ Și apoi, întorcându-se către polițist, îi spune cu satisfacție: "Suntem mândri de el“.
Povestea începe ca oricare alta. George începe să lucreze de mic în micul său sat din România. Ospătar, ajutor de bucătar, tăietor de lemne, fermier. În 2010, are 29 de ani și un fiu în grijă. Cu multe eforturi reușește să cumpere patru porci și doi cai, dar continuă să locuiască într-o casă dărăpănată, plină de șobolani, relatează Corriere della Sera.
Pe 12 septembrie 2013, ajuns la capătul puterilor, decide să plece: vinde animalele, se desparte de fiul său, pe care îl lasă la bunici, și ia un autobuz din România spre Milano. La acea vreme, nu vorbea italiana, nu cunoștea pe nimeni și nu știa unde să doarmă.
Dacă doriți să fiți notificați direct pe Whats App, atunci când apare o nouă știre de interes EXCLUSIV pentru românii din ITALIA, puteți intra pe grupul de Whats App al StiriDiaspora accesând următorul link-> https://chat.whatsapp.com/DIfmKOQTNNO5InDDSWwifG
„Mi-era atât de foame că am furat o pungă de pâine. Am vrut să mor. Ei m-au salvat“
Prima noapte a fost într-un parc, pe timp de furtună. "Odată am furat o pungă cu pâine pe care o doamnă o lăsase pe jos, lângă gară. Mi-era prea foame“, spuse el în timp ce își coborî ochii. Obișnuia să doarmă pe băncile din gară și în tunelurile subterane pe care acum le curăță.
Odată a încercat să se strecoare într-un adăpost din Via Sammartini, dar, disperat, a încercat să se sinucidă cu o frânghie. Psihologul care era de serviciu în acea noapte a observat acest lucru și a vorbit cu el ore întregi. Îl întreabă ce vrea să facă cu viața lui. "Să mă salvez, pentru fiul meu". De acolo se lasă abordat de voluntarii de la City Angels, care îl iau sub aripa lor, și de cei de la Sant'Egidio.
Apoi s-a adresat lui Don Piero, de la parohia San Gioachimo, și unui angajat român de la Biroul pentru Străini al municipalității, care l-a ajutat cu codul fiscal și cu CV-ul. Giorgio spune: "Ei m-au salvat". Dar ei îi răspund, pe bună dreptate: "Doar tu ai fost cel care te-a salvat".
City Angels îi oferă hainele potrivite pentru a merge la câteva interviuri. Companiile, după ce i-au auzit povestea, l-au respins, dar la un moment dat a apărut oportunitatea. Cineva îl ia în probă pentru a face curățenie în stație. Mai întâi două luni, apoi un contract pe un an și, în cele din urmă, un contract permanent. Câștigă încredere, își face o iubită, pe care o ajută se angajeze acolo. În timp, reușește chiar să cumpere o casă mică și să-și aducă fiul din România la Milano. Ieri i-au sărbătorit ziua de naștere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
