Jurnaliștii de la mdr.de au făcut un amplu reportaj pe tema „Ce legătură are sparanghelul german cu sărăcia României”. Ei au în prim-plan un muncitor român, Anton, care a făcut o călătorie de 1.500 de kilometri până la ferma de sparanghel din Kutzleben, în Turingia. El este șeful unei echipe de 90 de muncitori sezonieri români care colectează sparanghelul de pe câmp și îl pregătesc pentru vânzare.
Pentru al doilea an consecutiv de pandemie, Anton știe ce reguli de igienă și distanță să aplica cu echipa sa.
„Nu am avut niciun caz de Covid-19 la fermă anul trecut, ceea ce mă face să am încredere în echipă că respectă măsurile”, spune Anton.
Risc de sărăcie în ciuda muncii
„O treime din toți cei 940.000 de angajați din agricultura germană sunt muncitori sezonieri precum Anton: lucrează câmpurile din primăvară până în toamnă, adună recolta în vânt și indiferent de vreme, sunt folosiți pentru muncă manuală în culturi cu intensitate de muncă, cum ar fi sparanghelul, căpșuni și castraveți. De multă vreme, muncitorii locali nu au depus cereri pentru slujbele de recoltare, ci est-europenii, inclusiv mulți români: sunt obișnuiți cu aceste condiții precare de muncă, de multe ori au experiența că sunt puțini bani pentru multă muncă. Fiecare al șaselea lucrător din România este considerat a fi expus riscului de sărăcie, în ciuda faptului că are un loc de muncă”, relatează sursa citată.
Prin urmare, Anton preferă să lucreze în Turingia decât în România. Munca anuală la ferma de sparanghel este „ca și cum ai veni acasă” pentru el.
În România, Anton era funcționar la CFR însă o dată cu sezonul sparanghelului venea în Germania. Acum este pensionar, dar nu a renunțat la munca din Germania. Bărbatul de 61 de ani a glumit spunând că pensia sa lunară de 500 de euro ar putea folosi cu siguranță ca o subvenție.
Fermierii cresc volumul de muncă
Salariile lui Anton la ferma de sparanghel au crescut continuu de-a lungul anilor: de la 3,30 la 9,50 euro pe oră. În două luni de recoltă în Germania, el poate câștiga jumătate din pensia anuală românească pe anul acesta.
Pe cât de vizibilă este creșterea salariilor, volumul de muncă a crescut, de asemenea, semnificativ. Fermierul Jan Niclas Imholze angajează doar două treimi din forța de muncă sezonieră în acest an, comparativ cu 2019: „Nu este că există mai puțină muncă, ci doar pe mai puțini umeri”.
Anul trecut, în mijlocul primului val de coronavirus, ferma de sparanghel a intrat în dificultăți financiare, canalele de vânzare precum gastronomia s-au prăbușit, iar Imholze a dat faliment. El a găsit investitori pentru noul sezon, iar muncitorii săi sezonieri din România se întorc și ei.
„Salariile mici din Europa de Est nu lasă oamenilor altă opțiune decât să lucreze departe de casă în Europa de Vest. Ești dorit peste tot aici”, spune fermierul de sparanghel despre români.
Aproximativ un sfert din salariul minim german
Întregul sector agricol român se plânge de pierderea masivă a personalului său, care acum lucrează pe teren în Europa de Vest.
„Dacă aș plăti salariile germane, aș putea să îmi închid compania imediat”, spune Purcea. Lucrătorii săi sezonieri câștigă în jur de un sfert din ceea ce pot câștiga în Germania la un preț bun de 2,50 euro pe oră. Pentru a găsi muncitori, Purcea caută acum pe o rază de 50 de kilometri și mai mult. Călătoria zilnică de două ore cu autobuzul este gratuită.
„Uneori vin muncitorii recoltării, alteori mă amână. Pur și simplu nu au energie”, se plânge fermierul, „doar ieri încă patru au dat înștiințare că pleacă în Germania pentru recoltare”.
România ar fi mai săracă fără emigranți
20% din populația sănătoasă a României lucrează acum în Europa de Vest. Unii au emigrat complet, alții fac naveta sezonieră spre vest pentru a asigura familiilor de acasă bani. Potrivit Băncii Mondiale, diaspora română a trimis acasă un total de 6,7 miliarde de euro în 2019.
„Fără acest transfer de bani și fără plecarea acestor oameni, sărăcia în România ar fi mult mai mare”, spune Elena Stancu. În blogul ei, jurnalista îi portretizează pe compatrioții români plecați în străinătate. Anul trecut au fost muncitori la recolta la o fermă din Nurnberg. Peste tot în agricultură, acestea sunt adesea plătite nu la oră, ci la un salariu pe bucăți și, astfel, cantitatea de recoltă colectată, care este adesea sub salariul minim.
„Sclavii Europei”
Când Germania a permis lucrătorilor sezonieri români să intre în țară doar cu avionul anul trecut din cauza pandemiei, aceștia au fost batjocoriți în România fiind numiți „sclavii Europei”, fără de care agricultura germană ar fi distrusă.
Stancu spune că este dificil pentru ea să explice de ce există această ostilitate față de propriii ei conaționali. Toată lumea din țară este familiarizată cu fenomenul emigrării, deoarece propriile rude, prieteni sau vecini au plecat.
„Dar mulți se simt cumva trădați și spun: Ați plecat și ne-ați lăsat singuri cu problemele de aici din România”, spune Stancu.
Anton nu vrea să se gândească mult la astfel de afirmații: „Ca cetățean al UE, am în Europa libertatea de a lucra acolo unde câștig bine”.
El și echipa lui vor să ajungă sâmbătă în Turingia, după o călătorie de 30 de ore cu autobuzul.
A doua zi vor merge la muncă: „Sparanghelul nu știe că e duminică”.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
