Nicolae Molcoasa doarme într-o stație de autobuz abandonată din mijlocul Potsdamului, unde a avut ultima dată un adevărat acoperiș deasupra capului. A ajuns pe străzi după ce a fost păcălit de patroni la bani şi a rămas fără un loc de muncă.
„Vreau să fiu privind ca egal printre egali”, spune Nicolae.
Marea majoritate a oamenilor trec pe lângă el zilnic, dar se uită în altă parte ca şi cum nu s-ar afla acolo. Bărbatul de 50 de ani a dus o viaţă grea, dar nu şi-a pierdut speranţa că va fi recunoscut în Germania ca o persoană cu drepturi. Să nu mai fie tratat ca forţă de muncă ieftină si să beneficieze de sprijin la nevoie.
„Este păcat că oamenii din Europa Centrală și de Est, Bulgaria și România, sunt exploatați în această societate bogată”, se plângea ministrul SPD, Hubertus Heil, în vară.
Nicolae a câștigat în instanță
În zilele friguroase, Nicolae poartă două geci. Este un bărbat îngrijit şi nu te-ai gândi că este un om fără adăpost, dar cu toate acestea stă în colţul străzii şi vinde ziare. Şi-a strâns totul în nişte valize mari, le-a încărcat într-un cărucior de cumpărături care aproape că i se înalţă peste cap, relatează tagesspiegel.de.
În august 2015, tribunalul muncii din Berlin s-a pronunțat în cazul Molcoasa: ar trebui să primească un salariu de 1.226 de euro pentru munca sa pe șantier. Molcoasa a declarat instanței că a primit doar 550 de euro pentru trei săptămâni de muncă grea.
Un „succes important împotriva exploatării și sclaviei salariale moderne”, l-au numit judecătorii pe liderul verde de la Berlin, Daniel Wesener. Numai că Molcoasa nu a primit banii până în prezent.
„Am o traumă”
„De la început munca a fost foarte grea, exagerată. Lucram 10 ore pe zi, şase zile pe săptămână. Apoi a fost tot mai rău“, spune Nicolae.
Angajatorul, adică subcontractorul responsabil, a scăpat fără să plătească. Compania Openmallmaster şi-a declarat falimentul, iar directorul general s-a făcut nevăzut şi a fost căutat cu mandat de arestare pentru că a întârziat intrarea în insolvenţă.
„Am o traumă”, spune Molcoasa. „Avocații au adus atât de multe dovezi, dar totuși am pierdut”.
„Vreau să mă integrez și să învăț limba germană”
Cu câteva săptămâni înainte de a merge pentru prima dată la șantier, Molcoasa locuia într-un orășel de lângă București. Era cu sora lui vitregă când a primit „o veste bună”. Cel puțin așa gândea el pe atunci. Un bărbat l-a sunat și i-a spus: „Urcă în autobuz și lucrează pentru noi pe acest șantier din Berlin cât mai curând posibil. Vei câștiga 1.500 de euro pe lună”. Aproximativ de două ori salariul mediu pe muncitor în construcții în România.
În construcții, agricultură și îngrijire la domiciliu se oferă cazare pentru muncitori. Oricine își pierde slujba rămâne fără acoperiș deasupra capului. „În astfel de cazuri, oamenii nu au de ales decât să plece acasă sau să găsească un nou loc de muncă cât mai repede posibil”.
„Vreau să mă integrez și să învăț limba germană”, spune Nicolae. Nu vrea să se întoarcă în România.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
