Totuși, măsura, deși bine intenționată, ridică numeroase semne de întrebare, atât din punct de vedere financiar, cât și social, într-o țară unde lipsa muncitorilor calificați și golurile din fondurile de pensii devin tot mai acute.
Michael Jäger, un maestru zidar în vârstă de 62 de ani din Augsburg, este unul dintre cei care resimt din plin dificultățile acestei dezbateri. Zi de zi, Jäger muncește în condiții extreme, fie în frigul pătrunzător al iernii, fie în arșița verii. „Cu timpul, munca devine tot mai obositoare. După 45 de ani de eforturi fizice, ar trebui să ne putem bucura de odihnă”, declară el.
Conceptul de „pensionare la 63 de ani” a fost gândit inițial tocmai pentru oameni ca Jäger – cei care au avut cariere lungi în domenii cu efort fizic intens. Însă, în realitate, mulți muncitori nu reușesc să acumuleze cei 45 de ani de contribuții necesari pentru a beneficia de această facilitate. În construcții, de exemplu, perioadele de șomaj sezonier sau contractele discontinue împiedică adesea atingerea pragului minim de contribuții.
„Pe vremuri, în construcții, oamenii erau disponibilizați de Crăciun și reangajați abia de Paște. Sunt luni întregi care lipsesc din istoricul de contribuții”, explică Jäger, subliniind o problemă structurală care afectează în special lucrătorii din sectoare fizic solicitante.
Beneficiari vizați, dar inaccesibili
Un studiu al Institutului German de Cercetări Economice arată că doar o mică parte dintre cei care îndeplinesc cerințele pentru pensionarea la 63 de ani fac parte din grupul celor care au avut munci fizice grele. Mai exact, sub o treime dintre pensionarii care se retrag anticipat au avut cariere marcate de dificultăți majore.
Enzo Weber, expert al Institutului pentru Cercetarea Pieței Muncii și Ocupațională, confirmă această tendință: „Condițiile pentru pensionarea anticipată sunt îndeplinite mai des de cei care au avut salarii bune și ore de muncă stabile. De regulă, aceștia sunt bărbați, iar mulți dintre ei nu au desfășurat activități fizice solicitante.” Verdictul său este unul dur: „În esență, măsura nu își atinge scopul pentru care a fost creată.”
Un termen înșelător
Deși conceptul de „pensie la 63 de ani” sugerează o retragere timpurie din câmpul muncii, realitatea este diferită. Vârsta efectivă de pensionare fără penalizări a fost ridicată treptat, astfel încât pentru cei născuți în 1960, aceasta este acum de 64 de ani și 4 luni.
Martina Hartmann, o fostă specialistă IT, ilustrează această situație. După 47 de ani de muncă continuă și creșterea unui copil, ea se pregătește să se pensioneze. Cu toate acestea, presiunea socială o face să se simtă obligată să își justifice decizia: „Unii spun că am avut doar un job de birou, dar și acolo cerințele au crescut enorm. Este diferit față de acum 20 de ani. Ajungi acasă complet epuizat.”
În fața acestor provocări, experții și sindicatele propun diverse soluții. Enzo Weber susține că accentul ar trebui pus pe formarea continuă a angajaților. „Nu ar trebui să ne concentrăm pe pensionarea anticipată, ci pe dezvoltarea competențelor oamenilor pentru a le permite să își folosească punctele forte în alte domenii conexe”, explică el.
De asemenea, se discută extinderea bazei de contribuabili prin includerea unor categorii precum funcționarii publici în sistemul național de pensii.
Verena Bentele, președinta organizației VdK Germania, cere ca pensionarea anticipată să rămână o opțiune pentru cei care au contribuit timp de 45 de ani. Totodată, ea subliniază responsabilitatea companiilor în asigurarea unor condiții adecvate pentru angajații în vârstă: „Locurile de muncă ar trebui adaptate pentru a le permite oamenilor să rămână sănătoși și productivi până la vârsta standard de pensionare.”
O problemă cu implicații sociale și economice
Pe de altă parte, deficitul din fondul de pensii este o realitate dureroasă. Germania se confruntă cu o scădere drastică a numărului de muncitori activi – se estimează că în următorii 15 ani, forța de muncă se va reduce cu șapte milioane de persoane din cauza îmbătrânirii populației.
Michael Jäger rămâne însă ferm în convingerile sale: „După 45 de ani de muncă, ar trebui să fie suficient pentru toată lumea, indiferent dacă există bani de pensie sau nu.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
