Pe placa de pe ușa apartamentului de la mezanin scrie "Carlo și Fernando Galimberti". Această placă simbolizează legătura lor de familie, creată în urmă cu aproximativ zece ani, când Carlo l-a "adoptat" pe Fernando, îngrijitorul său. Cei doi trăiesc ca tată și fiu, formând o relație unică și profundă.
Luni, această poveste frumoasă a atins un nou capitol fericit: Fernando a primit în sfârșit cetățenia italiană. Fotografia cu primarul din Bollate înmânându-i certificatul de cetățenie completează albumul de amintiri al lui Carlo, un album plin de momente speciale și lupte birocratice.
"Ne iubim, suntem o familie", afirmă Carlo la finalul unei dimineți în care rememorează bătăliile sale din fabrică ca sindicalist CISL, activitatea sa politică și întâlnirea cu Fernando.
Italianul a moștenit grija pentru cei slabi de la mama sa
Carlo își amintește cu precizie viața sa bogată. Născut într-o familie numeroasă, al zecelea din 12 copii, a început să lucreze ca strungar la Alfa Romeo la vârsta de 15 ani.
"Când lucram în schimbul doi, terminam la miezul nopții. Mama nu avea încredere să vin singur acasă, era deja război. Așa că se îmbrăca ca un bărbat și mă întâlnea pe drum", își amintește el. Acest sentiment profund de dreptate și grijă pentru cei slabi a fost moștenit de la mama sa.
La 26 de ani, Carlo a intrat în institutul condus de Giuseppe Lazzati, iar în 1960 a fost ales consilier în comuna Bollate, unde a rămas activ politic până în 1990.
"Primul meu act? Să nu semnez o factură de 38 de milioane. Am crezut că este o mită", spune Carlo, amintindu-și cum a apărat mereu legalitatea și drepturile celor mai vulnerabili.
Povestea îngrijitorului
Fernando, în vârstă de 56 de ani, a ajuns în Italia fugind de un vecin traficant de droguri din Peru. După ce a lucrat ca îngrijitor în diverse locuri, Fernando a fost angajat de Carlo pentru a avea grijă de sora sa bolnavă. După moartea acesteia, Carlo l-a invitat pe Fernando să rămână și să îl ajute, devenind rapid indispensabili unul pentru celălalt.
În timpul unei vizite la asistentul social, Carlo a aflat că poate adopta și un adult. Așa a început procesul care, în 2013, a culminat cu adoptarea lui Fernando. Acum, la zece ani de la adoptare, Fernando a obținut cetățenia italiană, un moment de mare bucurie și împlinire pentru ambii.
În ziua de dinaintea ceremoniei, Carlo a împlinit 99 de ani, iar Fernando i-a adus un tort, știind cât de mult îi plac dulciurile.
"I-am luat un tort, îi plac dulciurile", spune Fernando, arătând afecțiunea și grija reciprocă care definesc relația lor. Această poveste ne arată că dragostea și devotamentul nu cunosc granițe și că familia se poate naște în cele mai neașteptate moduri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
