Din secolul al IV-lea Biserica sărbătoreşte Înălţarea într-o zi de joi, înainte de Cincizecime-Rusalii.
Despre cum S-a arătat Hristos ucenicilor şi femeilor mironosiţe după Înviere şi cum la 40 de zile de la acel moment a venit în mijlocul lor, pe când ei se aflau la Ierusalim, relatează Sfântul Evanghelist Luca. Evanghelia arată cum s-au înfricoşat ucenicii când l-au văzut, crezând că este o nălucă, iar Hristos înviat i-a liniştit, arătându-le semnele cuielor şi cerând să mănânce, apoi: "I-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu". (Luca cap. 24; 50-53)
Prin Înălţare, Hristos a împlinit misiunea pe care a avut-o de la Dumnezeu-Tatăl: să vină în lume, să Se nască, să trăiască, să sufere, să moară şi să învieze.
Înălţarea Domnului a fost un eveniment din istoria Bisericii care s-a petrecut în văzul oamenilor, în lumină şi în plină zi.
Cel puţin ucenicii Mântuitorului au fost prezenţi la Înălţarea Sa, pentru ca întreaga lume să cunoască prin ei că Iisus Hristos S-a Înălţat la cer cu trupul transfigurat prin Înviere.
După Înălţarea la cer, Apostolii au devenit martorii Lui Hristos, propovăduind Evanghelia din Ierusalim până în Palestina şi în ţările şi centrele din Marea Mediterană: Antiohia, Corint, Efes.
Cartea Faptele Apostolilor face cunoscută călătoria Sfântului Apostol Pavel la Roma. Sfântul Pavel din prigonitor al creştinilor a ajuns cel mai activ apostol, convertit după întâlnirea pe care a avut-o cu Hristos înviat pe drumul spre Damasc.
Tradiții și obiceiuri
În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte şi Ispas, după numele ciobanului care a stat ascuns după pietre, a urmărit uimit şi apoi a povestit înălţarea domnului.
De Ispas, în unele zone, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc, pentru că se crede că şi Iisus a avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean, ca să fie feriţi de rele şi de boli.
În această zi se sfinţesc plantele de leac, leuşteanul, paltinul şi alunul. Tot în tradiţia populară se spune că cine moare de Ispas nu mai trece prin Judecata de Apoi, ci ajunge direct în Rai.
La Înălţarea Domnului sunt, în unele zone, Moşii de Ispas, când se fac pomeniri pentru morţi, mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar oamenii îşi pun la ferestre frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
