Fosta înotătoare, în vârstă de 43 de ani, care a emigrat în Franţa la vârsta de 9 ani împreună cu părinţii, a subliniat faptul că a fost surprinsă atunci când a aflat cât de mult a influenţat România sporturile de echipă din Hexagon.
Instalată în funcţie în luna septembrie a anului trecut, Roxana Mărăcineanu a precizat că doreşte să schimbe sistemul de funcţionare a sportului din Franţa.
Franţa excelează în sport, este campioană mondială la fotbal, la handbal feminin şi multe alte discipline, ceea ce înseamnă că rezultatele politicilor aplicate sunt foarte bune. Ce credeţi că ar putea împrumuta sportul românesc de la cel francez pentru a ajunge din nou unde era odată?
Roxana Mărăcineanu: „E adevărat că la sporturile de echipă suntem performanţi, însă avem şi noi avem destul de progresat pentru că la sporturile individuale suntem pe locul 4, în loc să fim pe podium, pe locul 2, în loc să fim primii şi tot aşa. Eu am ambiţia de a le da sportivilor mai multă încredere în ei înşişi. Istoric vorbind, Franţa, când nu stătea aşa de bine la sporturile colective, s-a inspirat mult din sportul românesc, chiar am fost surprinsă să aflu acest lucru. De exemplu, cei din handbalul francez mi-au spus că au învăţat handbal de la români. Au fost multe schimburi de antrenori, de experienţă... La fotbal, singurul străin care a fost selecţioner şi şi-a pus experienţa în slujba echipei naţionale a Franţei a fost românul Ştefan Kovacs (n.r. - fostul tehnician român a condus Franţa între 1973 şi 1975). Cei de la rugby la fel mi s-a spus, că au învăţat rugby cu românii. Deci a fost un schimb de experienţă important în care Franţa a avut de învăţat de la România. Iar eu când am ajuns la minister, după ce am aflat această istorie, am zis că e important să colaborăm din nou cu România.
Aşa cum ne dorim să colaborăm şi cu alte ţări, pentru că pe mine, ca sportivă, m-a ajutat foarte mult să merg în străinătate. Eu am devenit campioană mondială pentru că am fost şi m-am pregătit timp de 6 luni în Germania. Dacă nu aş fi fost acolo vă spun cu siguranţă că nu aş fi câştigat medalia de aur. Fetele germane mi se păreau imense, îmi era frică de ele înaintea concursurilor. Dar după ce m-am antrenat zi de zi cu ele mi-am dat seama că le pot bate inclusiv în competiţii. Aşadar eu sunt adepta schimburilor de experienţă, chiar şi în domeniul acesta destul de concurenţial. Mă bucur că în Uniunea Europeană a fost introdus sportul în programul ERASMUS. E ceva pe care eu vreau să mă concentrez ca să putem face aceste schimburi de experienţă şi între antrenori. Iar eu cred că acest lucru va fi benefic şi pentru România pentru a se apropia de Franţa şi alte ţări”.
„Dacă vom fi toţi împreună vom fi auziţi mai bine”
Sunt voci, printre care şi cea a lui Octavian Morariu, membru CIO, care susţin că sportul de performanţă ar trebui să fie condus de Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi nu de Ministerul Tineretului şi Sportului. Mai exact finanţarea să nu se mai facă pe axa MTS - federaţii sportive, ci pe axa MTS - COSR - federaţii, aşa cum se întâmplă în Marea Britanie sau ţările nordice. Care e sistemul în Franţa şi dacă e un model aplicabil şi în România?
Roxana Mărăcineanu: „Noi suntem pe un drum prin care dorim să schimbăm sistemul istoric al Franţei în sport. Iar în sistemul istoric sunt federaţii sportive care depind foarte mult de stat. Din anii '60 în cadrul federaţiilor s-au impus agenţi, oameni plătiţi de stat. Sunt 1.600 de persoane care sunt puse gratis la dispoziţia federaţiilor de către stat. Noi, ca minister, avem voie să ne uităm tot timpul la ce se întâmplă în federaţii, mai ales că avem aceşti agenţi acolo. Deci este o dependenţă foarte mare faţă de stat. Acum, de când a venit Emmanuel Macron la putere, deci cu doi ani înainte ca eu să devin ministru al Sportului, a început o mişcare de autonomizare a federaţiilor. Nu neapărat sub Comitetul Olimpic Francez, care nu pretinde că trebuie să conducă. Însă şi comitetul olimpic solicită o autonomie mai mare a federaţiilor faţă de stat. În această nouă guvernanţă în sport, statul va discuta de la egal la egal cu federaţiile. În Franţa am creat această agenţie, care seamănă cu cea creată în Marea Britanie înaintea Jocurilor Olimpice despre care se spune că a privatizat un pic sportul. Dar nu va fi la fel ca în Marea Britanie.
În cadrul agenţiei din Franţa decizia va fi împărţită între stat, autorităţile locale, mediul de afaceri şi federaţiile unde intră şi comitetul olimpic. Votul este împărţit. Statul pune banii, dar sunt cele patru poluri decid împreună. Este ceva nou, dar corespunde cu istoria şi cu actualitatea din Franţa. Pentru că vedem ce se întâmplă în Franţa cu "vestele galbene", care reclamă mai multă înţelegere. Deci nu doresc ca statul să ia decizii fără să consulte nici populaţia şi nici autorităţile locale. Ei vor va decizia să fie împărţită. Noi în sport suntem inovatori, pentru că în alte domenii statul francez nu e de acord să dea mâna. Dar în sport sunt de acord, pentru că se consideră că e soluţia cea mai bună pentru a avea un buget mai important. Ministerul Sportului are 500 de milioane de euro, însă autorităţile locale mai pun în total încă 9 miliarde de euro. Iar antreprizele pun la rândul lor în sport alte câteva miliarde. Deci în loc să vorbim în sport numai noi, cu cele 500 de milioane de euro, punem toate resursele împreună şi chemăm în jurul sportului pe toată lumea. Şi aşa vom găsi şi idei noi, pentru că înaintea Jocurilor Olimpice pe care le vom găzdui este nevoie să se discute peste tot în Franţa de sport. Iar dacă vom fi toţi împreună vom fi auziţi mai bine. Pentru că sportul poate aduce foarte multe beneficii societăţii”.
„Statul francez susţine toate sporturile, nu doar fotbalul”
Franţa alocă anual sportului jumătate de miliard de euro, România doar 138 de milioane, sunt banii garanţia succesului în sport?
Roxana Mărăcineanu: „Suma de 138 de milioane de euro trebuie comparată cu bugetul total al României. În Franţa, aceste 500 de milioane de euro reprezintă doar 0,15% din bugetul total al statului care se ridică la 480 de miliarde. Deci, noi, la sport, suntem ultimii ca buget în Franţa. Diferenţa este că în Franţa mai investesc şi autorităţile locale alte 9 miliarde. Nu pot să spun dacă banii reprezintă garanţia succesului în sport... pentru că în Franţa sportul nu înseamnă numai sport de performanţă. Acolo se duce doar o mică parte din bani. Cealaltă parte se duce către sportul de masă, către bazele de sport care trebuie renovate sau către programe care să ofere accesul tuturor la educaţie fizică”.
De asemenea, Franţa acordă sume importante şi federaţiei de fotbal, consideraţi că implicarea statului contribuie la succesul fotbalului francez? Pentru că în România federaţia de fotbal nici măcar nu depune documentaţia necesară pentru a obţine finanţare de la stat...
Roxana Mărăcineanu: „Statul francez susţine toate sporturile, nu doar fotbalul. Ministerul nu dă o sumă mult mai mare fotbalului, decât dă la atletism sau nataţie. Cei de la fotbal au reuşit să facă o convenţie foarte interesantă cu liga profesionistă. În Franţa, federaţia negociază cu liga profesionistă ca o parte din bani să îi revină. Noi, ca stat, investim cel mai puţin în fotbal. În Franţa este regulă ca ligile profesioniste să verse bani către federaţie, adică banii vin dinspre sportul profesionist către cel amator. Unele federaţii, ca volei sau handbal, nu au negociat prea bine cu ligile profesioniste, dar acum aceste lucruri se revizuiesc.”
„Vreau acum să mă întâlnesc cu ministrul Educaţiei”
În ultima vreme în fotbalul francez au apărut unele probleme legate de scandări şi manifestări injurioase, rasiste sau homofobe, sunteţi adepta unor măsuri dure pentru ca astfel de atitudini să fie eliminate de pe stadioane?
Roxana Mărăcineanu: „Fotbalul este o vitrină, însă este un sport cu un asemenea succes încât nu mai e loc. Băiatul meu are 7 ani, adoră fotbalul, dar nu mai e loc unde să se ducă să facă fotbal pentru că toate cluburile sunt pline. Singura opţiune ar fi să facă un stagiu în vacanţele şcolare. Deci având un asemenea succes şi o asemenea imagine mie mi se pare că fotbalul ar trebui să fie un exemplu din toate punctele de vedere. Adică atât jucătorii, cât şi suporterii să fie un exemplu... De asta am luat atitudine şi sunt în discuţii cu preşedintele Federaţiei Franceze de Fotbal, chiar dacă în trecut sportul profesionist nu a fost o preocupare a miniştrilor. Mie mi se pare însă important tocmai prin prisma valorilor pe care le transmite fotbalul”.
În România există o dezbatere privind sportul în rândul copiilor şi sedentarismul acestora, avem maximum 3 ore de sport pe săptămână la şcoală. Care sunt metodele aplicate de Franţa pentru a încuraja copiii să facă sport?
Roxana Mărăcineanu: „Nici noi nu aveam prea multe metode. Eu vreau acum să mă întâlnesc cu ministrul Educaţiei, pentru că va ieşi o lege prin care şcoala va deveni obligatorie de la 3 ani. Iar între 3 şi 10 ani sportul era la mâna profesorului de şcoală, adică între aceste vârste copiii nu beneficiau de profesor de sport. Iar noi dorim să ne asociem cu ministerul Educaţiei, iar cele trei ore să fie făcute cu profesori de sport. Pe anumite aspecte dorim să facem un sistem de educaţie care seamănă cu cel din România, scopul meu e ca o parte din zi să se facă matematică, istorie, franceză şi aşa mai departe, iar o altă parte a zilei să se facă educaţie informală care se va apleca asupra domeniului cultural, cel muzical, artistic şi sportiv. Ăsta ar fi visul meu, sunt prima care reuşesc să mă fac auzită de ministrul Educaţiei. Mă bucur că avem un ministru al Educaţiei care recunoaşte importanţa sportului în educaţie. Mie mi-ar plăcea să facem un sistem aşa cum l-am cunoscut eu în România, adică să avem şcoală dimineaţa şi altceva după-amiaza”.
„A fost o surpriză enormă pentru mine să fiu aleasă ministru în Franţa”
Echipele de tenis ale Franţei şi României se întâlnesc peste două săptămâni în semifinalele Fed Cup, pe cine veţi susţine?
Roxana Mărăcineanu: „Poziţia mea este una destul de dificilă [zâmbeşte]. Ca ministru voi fi însă alături de echipa Franţei”.
La Jocurile Olimpice de la Sydney aţi lăcrimat pe podium când i s-a cântat imnul Dianei Mocanu. Regretaţi că nu aţi putut concura pentru România?
Roxana Mărăcineanu: „M-am gândit... pentru că la un moment dat a fost greu pentru mine în Franţa... venise un director naţional acolo cu anumite legi de calificare, iar acestea nu îmi picau deloc bine mie. Şi la un moment dat mă gândisem să reprezint România, dar până la urmă am zis "Nu". Pentru antrenorul meu, pentru clubul meu care m-a format în Franţa nu pot să îmi schimba naţionalitatea şi să concurez pentru altcineva. Însă atunci când am plâns pe podium la Sydney a fost chiar o emoţie puternică şi complet neaşteptată. Ştiam că Diana e româncă, bineînţeles, dar nu am realizat că o să ascult imnul României. Eram aşa de supărată că nu câştigasem şi când am auzit imnul mi-am zis "Uau, poate că e mai bine aşa, am auzit şi eu pe podium imnul României". Asta după ce cu doi ani înainte îl ascultasem pe cel al Franţei (n.r. - la Campionatele Mondiale). Deci mi s-a părut un final de carieră foarte emoţionant şi satisfăcător pentru mine în inimă. Pentru că în mintea mea nu eram bucuroasă că nu am câştigat aurul”.
În viitor, dacă vi s-ar propune funcţia de ministru al Sportului în România aţi accepta?
Roxana Mărăcineanu: [Râde]... Deocamdată a fost o surpriză enormă pentru mine să fiu aleasă ministru în Franţa. Încurajez toţi sportivii din România să aibă încredere în ei şi să poată accede la posturi politice, pentru că e cel mai important lucru ca sportul să aibă locul pe care îl merită în politică. Şi să fie apărat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
