"Sorin are 23 de ani si este ospatar. Isi face meseria cu mult drag. Colegii il iubesc pentru ca este harnic, saritor si dispus mereu sa ajute pe toata lumea.
El nu se plange niciodata: nici de oboseala, nici de clientii imposibili, nici de picioare inghetate atunci cand umbla iarna incaltat cu pantofi. Zambeste mereu si este acel gen de ospatar caruia chiar daca ii spui "adu-mi si mie o cola", el nu renunta la formulele de politete. Nici macar cu adolescentii si tinerii care-l tutuiesc. Ii respecta pe toti.
Ochii lui transmit seninatate si bunatate. Dar nimeni nu stie povestea lui. Colegii stiu ca uneori trebuie sa plece de la serviciu si ii roaga sa-l inlocuiasca o ora. Se revanseaza mereu stand peste program, facand schimb de ture cu colegii care au viata sociala, nu ca el...
Maria, colega lui, mi-a spus: de multe ori mi-a dat tot ciubucul lui cand ma plangeam ca nu mai am bani pana la salariu si niciodata nu i-a primit inapoi.
Sorin nu si-a dorit sa devina ospatar...
A visat mereu sa lucreze in aviatie si a invatat cat de mult a putut pentru a-si implini visul. Doar ca... intr-o zi a fost nevoit sa renunte la visurile lui. Mama lui, care l-a crescut singura, a paralizat. Si Sorin a ramas cu toate responsabilitatile si grijile. Avea doar 17 ani cand s-a angajat ca picolo. Si de atunci a muncit pe rupte. Nu are prieteni, nu are viata sociala.
Nu si-a permis nici macar banchetul de sfarsit de liceu. Si chiar daca si-ar fi permis meniul de la restaurant, nu ar fi avut cu ce sa sa se imbrace. A sacrificat tot ce a putut.
In fiecare zi in care lucreaza, Sorin fuge acasa sa o intoarca pe mama lui care este complet invalida. Si sa o hraneasca. Sorin o spala, o piaptana si ii povesteste despre munca lui.
Cand nu este la munca, Sorin face curatenie in casa, spala, calca, face cumparaturi. Nu are timp liber pentru el. Nu are nici macar timp liber pentru a visa. Nu are prieteni. Singura lui relaxare este cititul. Ii citeste si mamei lui.
Lumea vede un baiat tanar, inalt si slab, cu ochi negri si blanzi si un zambet cald... un simplu ospatar.
Si vii tu, o toapa cu figuri de Italia sa-l umilesti pe acest baiat. Vii tu, ca multe altele ca tine, venite in concediu in Romania si faci pe marea desteapta si fitoasa si, desi nu esti capabila nici macar sa comanzi din meniu ceea ce vrei (trebuie sa fii tare desteapta sa iti uiti limba materna in putinii ani de cand lucrezi in Italia) si sa ceri "patata" in loc de cartofi, de parca nu ai auzit, rostit si mancat cartofi timp de 30 de ani cat ai stat in Romania...
Si strambi din nas la orice fiindca tie iti pute totul in rahatul asta de tara si trebuie sa-ti validezi aerele de "contesa››, vorbind de sus si umilindu-i pe cei ca Sorin care, dupa parerea ta, iti sunt inferiori si trebuie sa te slugareasca si sa-ti suporte apucaturile de toapa stridenta, vulgara, gretoasa si inchipuita. Che cazzo?!
Si eu ce ar trebui sa fac? Sa asist ca un spectator cum o proasta frustrata insulta si umileste un om care se straduieste sa-si faca treaba cat mai bine? Sa nu scriu despre toapele ca tine, cam multe din pacate, la fel de stridente, vulgare, proaste, agresive si dizgratioase menite parca sa arate cat de urata poate fi specia umana, ca-mi vor sari la jugulara sensibilii la adevar, cei care citesc pe sarite si cei care cred ca sunt prea negativa?!
Cu cat este un om mai mic, cu cat se simte mai neimportant si mai nimeni, cu atat mai mult se straduieste sa ii minimalizeze pe altii, sa isi arate superioritatea, sa umileasca, sa raneasca. Come se dice...? Vaffanculo! Sper ca... capisci!
Cat despre Sorin... intr-o zi va pilota unul dintre avioanele cu care vii tu de la Italia si eeeeee... sper sa nu mai aiba nesansa sa-ti vada mutra antipatica spoita ca la circ, sa-ti auda vorbitul prostesc si sa asiste la apucaturile tale de romanca nerusinata care ii face de rusine pe romanii normali, buni si frumoși."
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
