Datele ''Verigii slabe'', raportul despre sărăcie al Asociaţiei Caritas din Italia, prezentat conform tradiţiei luni, 17 octombrie, de Ziua mondială a luptei împotriva sărăciei, prezintă imaginea din anul tragic 2021 al unei Italii ascunse, cea care nu mai ştie cum să se descurce şi care convieţuieşte zilnic cu sărăcia.
Unde a lovit sărăcia în Italia
În ultimul an, Italia marginalizaţilor s-a extins şi mai mult, ajungând să numere 1.960.000 de familii care trăiesc în sărăcie absolută, echivalentul a 5.571.000 de persoane, cifră care reprezintă 9,4% din populaţia rezidentă. Incidenţa este mai mare în Sud (10%), în timp ce scade semnificativ în Nord-Vest (6,7% de la 7,9%). Între 2020 şi 2021, nivelul sărăciei a crescut mult în familiile compuse din cel puţin 4 persoane, în care persoana de referinţă are vârsta cuprinsă între 35 şi 55 de ani, în cazul familiilor de străini şi în cele în care există doar un venit.
Nivelurile sărăciei continuă să fie invers proporţionale cu vârsta: procentul de săracie absolută este de 14,2% în rândul minorilor, ceea ce înseamnă aproape 1,4 milioane de copii şi tineri, scade la 11,4% în rândul tinerilor cu vârsta între 18-34, este de 11,1 % pentru segmentul 35-64 de ani, în timp ce scade la 5,3% pentru persoanele de peste 65 de ani. Imigranţii redevin majoritatea persoanelor asistate de Caritas, care în 2021, a primit cu 8% mai multe cereri de ajutor.
Bărbaţii şi femeile reprezintă exact jumătate dintre beneficiarii asociaţiei, în timp ce vârsta medie este de aproape 46 de ani. Deseori, au o ''situaţie fluctuantă'', adică intră şi ies din starea de nevoie din cauza contractelor de muncă temporare. Incidenţa străinilor a crescut faţă de anul 2020, fiind acum de 55%, la nivel naţional chiar cu vârfuri de 65,7% şi 61,2% în nord-vest şi nord-est, unde prezenţa imigranţilor este mai mare, iar viaţa mai scumpă. În sud şi pe insule predomină beneficiarii italieni, care reprezintă respectiv 68,3% şi 74,2% dintre utilizatori.
În Italia generațiile nu progresează. Rămân la nivelul social al părinților sau bunicilor
Un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă faptul că în Italia, unde mobilitatea socială este blocată de mulţi ani, pe lângă tot mai mulţi minori aflaţi în stare de sărăcie, aceasta a devenit ereditară, aşa cum a confirmat o cercetare intergeneraţională asupra beneficiarilor, care arată cum copiii persoanelor mai puţin instruite îşi întrerup studiile prematur, în timp ce mai mult de jumătate dintre copiii absolvenţilor ajung la o diplomă universitară sau la una de liceu. Peste 70% dintre taţii beneficiarilor asociaţiei Caritas sunt angajaţi în profesii slab specializate, în timp ce 7 din 10 mame sunt casnice. Aproximativ unul din cinci copii şi-a menţinut aceeaşi poziţie ca şi taţii lor şi 42,8% au înregistrat o evoluţie în sens descendent.
''Liftul social este stricat, nu funcţionează de ceva timp - şi puţine persoane sunt interesate să-l repare - a denunţat cardinalul Matteo Zuppi, preşedintele CEI, vorbind la prezentarea Raportului Caritas italian la Roma. Problema nu constă numai în a încerca să facem ceea ce trebuie, ci şi în a face ceea ce ni se cere, ceea ce este necesar pentru a răspunde numeroaselor probleme''.
Vorbind despre datele privind sărăcia din raport, Zuppi a observat că ''este un raport îngrijorător, un raport care trebuie să ne ajute să alegem şi să trăim în mod conştient săptămânile şi lunile dificile cu care ne confruntăm, care necesită şi vor necesita foarte multă solidaritate, răspunsuri rapide, pentru că suferinţa nu poate aştepta, nu trebuie să aştepte, dar şi răspunsuri care ştiu să privească spre viitor. Pentru a privi în viitor, însă, trebuie să înţelegem bine prezentul, altfel ne mulţumim cu nişte simple constatări, iar viziunea asupra viitorului rămâne complet desprinsă de datele reale'', relatează Rador.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
