Mirosul de tămâie umple aerul pe una dintre străzile cu vedere spre Grădinile Garibaldi din Bari. Sute de oameni sunt adunați pe trotuare pentru a lua parte la o ceremonie stradală. Femei cu voaluri pe cap și cu o lumânare galbenă subțire în mână, gata să fie aprinsă.
Apoi, episcopul Siluan bate crucifixul pe ușa mică închisă, aceasta se deschide și toată lumea poate intra. Pe stâlpul ușii este un semn: "Sfânta Treime. Centrul Pastoral Ortodox Român", așezat pe o icoană.
Părintele Mihai Driga iese și anunță cu o voce frântă de emoție: "În sfârșit, după 110 ani, are loc sfințirea unei biserici ortodoxe în Bari, a doua după cea rusă". Un eveniment istoric. O nouă casă, în fostul teatru Cammarano, pentru cei aproximativ 3.000 de credincioși din Bari.
Faptul istoric este că în Bari nu a mai fost sfințită o biserică ortodoxă de 110 ani: printre clădirile, magazinele și copacii din Piazza Garibaldi, la numărul 60, mirosul de tămâie și strălucirea lumânărilor surprind de mult timp pe oricine trece pe acolo. Dar acum a sosit momentul ca acest loc să fie vizitat pentru consacrare, cu un frumos iconostas, un candelabru mare, icoane și bănci poziționate după lucrări de restaurare. Și, ca din întâmplare, această biserică a fost construită pe locul unui vechi teatru privat din Bari, "Cammarano", un spațiu în care au ajuns lămpile cu ulei și scaunele de la teatrul Piccinni din apropiere.
Și astfel, prin metamorfoza locurilor, micul teatru din secolul al XIX-lea, apoi un depozit, a devenit casa numeroșilor ortodocși care trăiesc acum în Bari. La mai bine de un secol de la acel 1913, când a fost sfințită biserica rusă, cu marea sa cupolă verde smarald, în această dimineață a avut loc o ceremonie importantă pentru a marca nașterea Centrului pastoral ortodox român din Bari. Făcând onorurile, preotul paroh, părintele Mihai Driga, care locuiește în Bari de patruzeci de ani și care a fost mult timp singurul preot ortodox din părțile noastre. Pentru sfințire, va sosi Monseniorul Siluan, episcopul Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, împreună cu alți religioși, tot din România.
O comunitate numeroasă, cea a românilor din Bari și din provincia sa, așteaptă acest eveniment. Dacă sâmbătă dimineață, la ora 10.00, avea loc consacrarea, de la ora 12.00 și până la începutul după-amiezii, credincioșii români au trecut prin spatele iconostasului - singurul moment în care femeile și bărbații pot intra și se pot prosterna la altar. Acatisteși rugăciuni pentru sufletele rudelor decedate, cântece și lumânări vor face parte din ritual, care se va muta apoi - după cum explică Driga - la mormântul Sfântului Nicolae din bazilică pentru imnul Akathisto, care a început la ora 16.00.
Biserica, în centrul unei mari comunități de badante și îngrijitori români
Biserica se află în centrul unei mari comunități de îngrijitori și badante și să urmărești șirul de femei, cu șaluri și eșarfe pe cap, printre numeroasele semne ale crucii, icoanele, iconostasul mare din lemn, imaginile sfinților, este întotdeauna o emoție, scriu cei de la Gazzetta del Mezzogiorno.
Curioasă este apoi istoria teatrului. Puțini știu că a funcționat în această clădire Cammarano timp de aproximativ douăzeci de ani: se spune că avea 229 de locuri și că a fost construit între 1867 și 1870 de avocatul Francesco Saverio Cammarano. O știre nu întotdeauna exactă, dar interesantă: "tatăl" și managerul acestui mic teatru de la baza Palazzo Cammarano-Dell'Aquila, avea rude cunoscute care erau artiști și actori în Napoli. Iar spectacolele de seară trebuie să fi inclus piese de teatru în proză, dar și unele concerte, între o mare tribună și câteva loje, și probabil și cu o mică grădină în curte. Și apoi achiziționarea unor obiecte de mobilier ale lui Piccinni, scaunele și lămpile antice: un univers de descoperit, un spațiu care astăzi trăiește o a doua, a treia, a patra viață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
