Conform datelor disponibile până în ianuarie 2025, pensia minimă în Italia este de aproximativ 614 euro pe lună, cu o ușoară creștere preconizată la peste 621 euro. În ceea ce privește pensia medie, aceasta a înregistrat o creștere de 4,4% în ianuarie, ajungând la 1.498 de euro pe lună.
De ani buni însă, reforma sistemului de pensii din Italia este subiect de dezbateri aprinse, cu propuneri care oscilează între măsuri de flexibilizare și necesitatea de a asigura sustenabilitatea bugetară. Deși numeroase scheme de pensionare anticipată permit unor categorii de contribuabili să iasă mai devreme din câmpul muncii, realitatea arată că aceste măsuri sunt aplicabile doar unui număr restrâns de persoane, adesea în condiții stricte.
În acest context, experții în securitate socială atrag atenția asupra unui adevăr esențial: o reformă reală a pensiilor nu trebuie să fie doar o simplă ajustare a vârstei de pensionare, ci o regândire profundă a întregului sistem. Raportul elaborat de Centrul de Studii al Itinerariilor Securității Sociale, condus de Alberto Brambilla, identifică șase direcții fundamentale de schimbare.
1. Adaptarea vârstei de pensionare la speranța de viață, dar doar pentru cei cu contribuții reduse
Una dintre principalele probleme ale actualului sistem este legătura rigidă dintre vârsta de pensionare și speranța de viață. Conform propunerii Centrului de Studii, ajustările ar trebui să vizeze doar persoanele cu contribuții reduse, astfel încât cei care au avut o carieră lungă și au cotizat suficient să nu fie penalizați prin creșteri continue ale vârstei de pensionare.
2. Menținerea pragurilor actuale pentru pensiile anticipate
În timp ce vârsta standard de pensionare ar putea crește progresiv de la 67 la 68,1 ani până în 2040, pragurile actuale pentru pensionarea anticipată ar trebui menținute. Astfel, se propune păstrarea cerinței de 42 de ani și 10 luni de cotizare pentru bărbați și 41 de ani și 10 luni pentru femei, oferindu-le celor care au muncit o viață întreagă posibilitatea de a ieși mai devreme din activitate.
3. Încurajarea pensionării pentru categoriile vulnerabile
Reforma ar trebui să prevadă măsuri speciale pentru cei care se află în situații de fragilitate, pentru lucrătorii precoce și pentru femei, prin reducerea cerințelor de contribuție. Aceste categorii ar trebui să beneficieze de un regim mai favorabil, recunoscându-se astfel dificultățile cu care se confruntă pe piața muncii.
4. Recompensarea celor care amână pensionarea
O altă direcție importantă este stimularea celor care aleg să rămână mai mult timp în câmpul muncii. În acest sens, se propune acordarea unor beneficii economice și contributive suplimentare celor care decid să-și continue activitatea după vârsta standard de pensionare, eventual până la 71 de ani. Acest sistem de recompensare ar putea înlocui actualul „bonus Maroni”, oferind un stimulent real pentru prelungirea perioadei de muncă.
5. Eliminarea excesului de măsuri de pensionare anticipată
Sistemul actual este aglomerat de un număr prea mare de scheme de pensionare anticipată, multe dintre ele aplicându-se unor segmente foarte restrânse de contribuabili și generând o presiune suplimentară asupra bugetului de pensii. Reforma ar trebui să simplifice și să elimine aceste excepții, concentrându-se pe măsuri coerente și echitabile pentru toți lucrătorii.
6. Separarea clară a securității sociale de asistență
Un alt aspect critic identificat de experți este faptul că, în prezent, bugetul INPS include atât cheltuielile de securitate socială, cât și cele de asistență. Această confuzie creează percepția greșită că sistemul de pensii este nesustenabil. Soluția propusă este separarea acestor două componente, astfel încât pensiile să fie finanțate exclusiv din contribuțiile lucrătorilor activi, iar măsurile de protecție socială să fie acoperite din alte fonduri publice.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
