„Mă aflu într-o situație foarte proastă – spune ea– și nimeni nu mă ajută să ies din ea. Sunt disperată, de trei luni dorm în aer liber pentru că nu mai am o casă în care să stau” .
Daniela povestește că a ajuns în oraș pentru a locui cu partenerul ei. Însă după ce relația cu bărbatul s-a încheiat, a fost nevoită să părăsească casa în care locuiau împreună cu chirie.
„După ce ne-am despărțit a trebuit să plec și acum mănânc la cantina socială și dorm pe stradă. Întotdeauna îmi este foarte teamă că mi se poate întâmpla ceva, că mă va răni cineva, dorm cu un ochi deschis și unul închis. Pot să fac un duș o dată pe săptămână, mă simt umilită ca persoană și ca femeie". Daniela explică faptul că a ajuns în Italia în urmă cu peste 20 de ani și a poposit în Rovigo anul trecut, tocmai pentru a locui cu partenerul de viață.
"Ani de zile am lucrat ca îngrijitor, în hoteluri, în mediul rural, în mari companii de curățenie – explică ea – am schimbat multe orașe pentru muncă, Rimini, Ferrara și altele. Sunt o persoană care s-a adaptat mereu și a vrut să facă multe. Acum nu mai am nimic. Nici măcar nu pot să mă spăl, hainele mele sunt murdare, nici nu am bani să iau medicamente, sunt disperată” .
Între lacrimi, Daniela cere ajutor pentru că spune că nu se simte tratată ca o ființă umană. „Încă locuiesc pe stradă – spune ea – nimeni nu pare să mă bage în seamă, deși sunt mulți care trec în fiecare zi pe lângă mine. Am cerut și ajutor dar mă trimit dintr-un birou în altul fără să-mi dea raspunsuri concrete, nu găsesc o soluție la problema mea”.
Polițiștii îi urează noapte bună și o ignoră. Nu mai are nici rude la care să apeleze
Chiar și cei care observă prezența ei par, potrivit femeii, să nu le pese prea tare. „Uneori, în timpul nopții, trec mașinile carabinierilor și ale poliției, se opresc și mă întreabă dacă totul este în regulă și apoi îmi urează noapte bună și pleacă din nou. Oamenii mă văd, dar mă ignoră"
Daniela explică faptul că nici măcar nu are rude pe care să se sprijine. „Am un fiu de 28 de ani care mi s-a alăturat de mult aici, în Italia, din Spania – continuă ea – acum locuiește în altă parte, dar nu mai vorbim. Sunt complet singură aici” . Femeia își petrece așadar zilele pe stradă, pentru că nu știe unde să mai ceară ajutor.
„Cer doar ca cineva să-mi dea încredere și posibilitatea de a lucra și, prin urmare, să-mi găsesc o casă unde să locuiesc – spune ea – îmi doresc foarte mult să schimb această situație, vreau să văd lumina din întunericul care mă înconjoară. M-am săturat să fiu trimisă de la un birou la altul, am nevoie să lucrez, să am un acoperiș deasupra capului, am nevoie de haine curate, dar mai presus de toate să am demnitate ca persoană. Sunt cu adevărat foarte tristă și dezamăgită”, conchide ea, conform publicației Polesine24.it.
*Notă. Fotografia este ilustrativă. Site-ul de unde a fost preluată informație nu are o fotografie cu femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
