O româncă din Italia a scăpat de acuzația de furt după ce bătrânul de care avea grija a murit. Salvarea badantei nu a venit de la decesul bătrânului în sine însă, ci de la o lege modificată recent în Italia care spune că nu mai este de ajuns o plângere pentru ca un inculpat să fie trimis în judecată, ci și de mărturia victimei.
Femeia, care lucra ca badantă în provincia Viterbo din Lazio, este acuzată că, la data de 29 octombrie 2020, a scos 250 de euro de la bancomat folosind cardul bancar al bătrânului. Pensionarul îi încredințase cardul și PIN-ul îngrijitoarei pentru ca ea să poată plăti o factură, mai precizează publicația locală Tuscia Web.
Badanta și-a transferat bani în contul personal
La ceva timp, în preajma sărbătorilor de iarnă din același an, bătrânul i-ar fi cerut româncei să completeze un formular pentru compania energetică Enel, pentru a primi o rambursare de la aceasta din urmă în valoare de 1.126,72 euro.
Când a completat formularul, badanta a introdus codul IBAN al contului bancar personal și nu pe cel al bătrânului, așa cum ar fi trebuit să facă, banii ajungând astfel în posesia ei.
Pensionarul a descoperit în cele din urmă ambele presupuse furturi și a denunțat-o pe îngrijitoare pentru înșelătorie, iar la finalizarea investigațiilor, procuroarea Paola Conti a cerut să fie trimisă în judecată.
Avocata Francesca Bufalini, care o apăra pe româncă, a cerut în schimb ca acest caz să fie arhivat, iar judecătorul pentru audiențe preliminarii, Giacomo Autizi, a fost de acord cu ea.
Judecătorul a motivat decizia astfel: „Deși plângerea a putut fi obținută, o eventuală condamnare cu siguranță nu s-ar putea întemeia pe această narațiune.
Se știe, de fapt, că o condamnare care se întemeiază exclusiv sau într-o măsură decisivă pe mărturia dată în cursul cercetării de către o persoană pe care inculpatul (avocatul apărării, mai exact – n.r.) nu a putut să o interogheze sau să o fi interogat în cursul audierii, constituie o încălcare a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului-ECDU.
Pentru ca procesul să fie considerat echitabil în ansamblu, sentința nu trebuie să se întemeieze exclusiv sau decisiv, pe probe dobândite în faza de cercetare și scoase de la verificarea procesului contradictoriu”.
Astfel, îngrijitoarea româncă a scăpat de judecată, după ce bătrânul pe care l-a asistat și pe care se presupune că l-a înșelat de 1.376,72 euro în total, a decedat înainte de a se ajunge la proces.
"O condamnare nu poate fi întemeiată, exclusiv sau într-o măsură decisivă, pe declarații făcute de o persoană pe care inculpatul nu a putut să o pună la îndoială sau pe care inculpatul nu a putut să o pună la îndoială, deoarece aceasta a devenit imposibil de urmărit, indiferent dacă dorește sau nu scăpa de examen”.
Tocmai acesta este cazul în discuție: „Ei bine, atribuibilitatea faptelor pentru care inculpatul este judecat se bazează exclusiv pe declarațiile făcute de pretinsa parte lezată în proces. În ceea ce privește centralitatea absolută a părții povestite a părții vătămate, este suficient să evidențiem cum, dacă actul menționat anterior (procesul) ar fi exclus din compendiul probator, dinamica poveștii nu ar găsi altă dovadă”.
„În acest context, trebuie formulat un prognostic negativ cu privire la posibilitatea ajungerii la o condamnare, întrucât trebuie să se presupună că judecătorul de fond, pe măsura dobândirii procesului, nu va putea întemeia constatarea răspunderii penale a inculpatului pe aceasta și, în lipsa unor elemente ulterioare de natură să susțină pronunția, nu va putea decât să-l achite pe învinuit. În consecință, trebuie pronunțată o sentință de interdicție pentru că fapta nu există”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
