Conducerea Spitalului Universitar Careggi din Florența și reprezentanții primăriei orașului au hotărât să dedice un spațiu verde Vioricăi Zaiat, moldoveanca moartă la 45 de ani de ciroză hepatică, într-o baracă de pe teritoriul grădinii respective.
În ultimii ani, femeia a îngrijit plantele și a avut grijă de pisicile fără stăpân care căutau adăpost în parcul din apropierea spitalului. Viorica trăia acolo, într-o cocioabă, deși era o femeie deosebit de educată și instruită, cu o facultate absolvită și vorbitoare de 6 limbi străine.
Deși nu este nimic încă semnat oficial, directorul general de la Careggi, Rocco Damone, a spus "DA!" ideii lansate de Corriere Fiorentino, cea de a dedica grădina Vioricăi. Potrivit presei locale, ideea a fost îmbrățișată și de autoritățile locale. Consilierul local Sara Funaro îi va contacta în următoarele ore pe cei de la Spitalul Careggi pentru a demara procedurile.
Viorica vorbea 6 limbi străine, dar trăia într-o cocioabă
Era o fată frumoasă, avea o diplomă de facultate şi vorbea 6 limbi străine. Totuşi, Viorica a murit pe stradă, la vârsta de 45 de ani, într-o colibă de lemn din grădina spitalului Careggi din Florenţa, scrie presa italiană.
Uitată de toată lumea, la înmormântarea de la Trespiano au fost prezente 5 persoane. Nici măcar un preot. Un alt om fără adăpost a murit fără să apară la ştiri. O moarte alcoolică, ciroză hepatică. Povestea ei apare pe larg în presa italiană.
Jurnaliştii au întâlnit-o prima dată pe Viorica pe 20 octombrie 2011. „Vin din Moldova şi am pierdut totul - declara pentru Corriere Fiorentino. Mi-am pierdut soţul, casa, locul de muncă”, le-a spus femeia, titrează Mediafax.
A fost ajutată de autorităţi, iar Viorica a revenit la o viaţă decentă. A început să lucreze ca interpretă pentru un judecător. Nu câştiga mare lucru, ci doar cât să cumpere mâncare. Dar a continuat să bea. În coliba ei erau mereu sticle de vin.
Banii pe care i-a câştigat i-a cheltuit pe toţi pe alcool. Ar fi putut să-şi refacă viaţa, să închirieze o casă, să redescopere iubirea, dar în adâncul sufletului său avea întuneric. Mulţi i-au spus să meargă să facă tratament. Dar a refuzat, ascunzându-şi chinul.
Apoi, punctul de cotitură: a găsit de lucru ca şi casieră. Aceeaşi persoană, dar cu o înfăţişare diferită, mult mai îngrijită. Unghii lungi, păr vopsit, strălucitor. Reuşise să învingă soarta. Cu ajutorul unui articol de ziar, a izbutit să-şi găsească de lucru. În sfârşit, viaţă nouă, era fericită.
Locuia într-un azil de bătrâni şi cumpărase o maşină nouă. A avut însă accident cu maşina, scăpând cu viaţă printr-un miracol. A fost în spital, apoi a încetat să lucreze. Nimeni nu ştia nimic despre Viorica. Apoi, într-o zi, a dat telefon: „M-am întors să locuiesc în baracă”.
Viorica, înmormântată fără preot, după ce a murit într-o barcă, lângă un spital
Un accident a fost suficient pentru a-i aduce înapoi fantomele. Alvaro, un medic voluntar în vârstă, s-a îndrăgostit de ea, ajutând-o cu tratamentul. Apoi, a ajutat-o şi preotul bisericii Sf. Ioan Botezătorul, unde mânca în fiecare zi prânzul şi cina gratis.
Erau doar ei în viaţa ei de stradă. Suflete rare. Au insistat, la rândul lor: "Trebuie să te vindeci, trebuie să te întorci la clinică”. Viorica a refuzat. Într-o zi, a sunat telefonul, iar doctorul, de cealaltă parte a receptorului, a făcut tristul anunţ: "Viorica a murit".
Cel mai ieftin sicriu cumpărat de cei putini care au cunoscut-o. La morgă au venit Marius şi Adrian, doi oameni fără adăpost cu care a împărţit nopţi alcoolice.
După înmormântare, în cabană Vioricăi au fost găsite fotografii de la nuntă. Fostul ei soţ, un italian, locuieşte la Rimini. Viorica a locuit cu el aproape 10 ani.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
