Echipa Invictus România a cucerit 12 medalii în cele cele șapte zile de competiție de la Dusseldorf.
În perioada 9-16 septembrie, Dusseldorf a fost gazda ediției din 2023 a Jocurilor Invictus. Echipa României a fost formată din 20 de militari răniți, clasați cu gradul I, II și III de invaliditate sau apt limitați. Performanțele reprezentanților „tricolori” au fost remarcabile.
Din punct de vedere sportiv, Jocurile, care au fost inițiate de prințul Harry, au o importanță secundară. Pentru cei grav răniți fizic și emoțional în război, ele sunt de-a dreptul vitale. Valentin, un paraplegic din România, spune: "Invictus a fost începutul unei noi vieți pentru mine."
Valentin: "Va avea doi copii: copilul și eu"
Pe tricoul lui Valentin scrie cu litere galbene "Eu sunt". Eu sunt, sunt încă în viață. Este exact ceea ce trebuie să demonstreze. Așa că are halterele atașate de mâini cu Velcro. Nici măcar nu-și poate mișca palmele. Soția sa, cu care s-a căsătorit cu doar un an în urmă, îi masează regulat degetele pentru ca acestea să nu se înțepe. "Nu știu dacă aș mai face ceva fără ea", spune el. "Ea îmi oferă dragostea care nu există nicăieri ca aici". Acum, cuplul nutrește chiar dorința de a avea copii. Dar acest lucru este încă foarte departe, explică Valentin, adăugând: "Nu știu ce să fac. "Ea va avea doi copii: copilul și eu."
În timpul unui exercițiu în largul mării, soldatul și-a prins mâna într-o frânghie și s-a lovit cu capul de puntea navei. Era un exercițiu standard care presupunea îmbarcarea de pe o navă în mișcare dintr-un elicopter. "Sună-mi soția!", a murmurat el, apoi a intrat în comă.
"El este mai puternic decât mine, sună ciudat, dar mă motivează mai mult", explică tânăra soție a lui Valentin. Ea stă pe marginea bazinului în timp ce Valentin alunecă în apă. Românul concurează ca înotător la Jocurile Invictus. Pentru un paraplegic, apa înseamnă în mod normal pericol pentru viață. Dar primul scafandru de luptă și-a antrenat o tehnică specială. El lasă cât mai mult aer posibil în ochi în timp ce respiră pentru a se menține la suprafață. 500 de foști soldați participă la evenimentul sportiv internațional unic pentru soldații răniți.
Aceștia sunt aleși în principal dintre cei care se presupune că pot beneficia cel mai mult din punct de vedere psihologic de pe urma competițiilor. Foștii colegi ai lui Valentin sunt mândri de el. Când îl vizitează pe camaradul lor cu handicap, unul dintre ei spune: "Suntem foarte recunoscători pentru că el reprezintă unitatea în acest fel. Îți mulțumim pentru că ai dus cea mai grea bătălie cu tine însuți". Lacrimile curg pe obrajii lui Valentin, relatează Fokus.de.
O seară de bowling cu prietenii ca un obstacol insurmontabil
"Sunt limitat de suflet sau de cap", se justifică Daniel, pentru că suferința lui nu se vede imediat. După ce s-a întors din Afganistan, a avut primul atac de panică la un târg din sat. Volumul și luminile au dus la amețeli, transpirații și palpitații insuportabile. El povestește imagini îngrozitoare din război, cu copii cu picioarele împușcate și cu teama de moarte atunci când sirenele au sunat și toată lumea a fugit în buncărul de beton. Pentru Daniel, tirul cu arcul înseamnă să rămâi concentrat, în tunel, în cele din urmă cu tine însuți.
Nu cu mult timp în urmă, Daniel evita adunările mari de oameni. Chiar și seara de bowling cu prietenii era un obstacol insurmontabil. Erau prea mulți oameni într-o cameră prea mică și făceau prea mult zgomot. "La momentul respectiv, nici eu însumi nu mi-am dat seama că rupsesem contactul cu lumea exterioară", descrie Daniel retragerea sa tot mai accentuată. Acum, el caută noi provocări la Jocurile Invictus și chiar intră în apă pentru a face acest lucru. "Înotul nu este chiar genul meu. Dar văd aici cel mai mare potențial de dezvoltare."
Machteld: "Sunt atât de obosit și nu există niciun loc în care să mă simt în siguranță".
Machteld, o olandeză traumatizată, concurează ca alergătoare la Jocurile Invictus. În acel moment, o grenadă a explodat lângă locul unde dormea. Ea își descrie astfel sentimentele de atunci, în calitate de consilier juridic în cadrul forțelor aeriene în Afganistan și Irak: "Sunt atât de obosită și nu există niciun loc în care să fiu în siguranță. Vreau doar să ies din această situație de presiune". Aproape că a fost nevoită să abandoneze prima ei competiție de peste șapte runde. Avioane de vânătoare cu reacție, dintre toate lucrurile, se ridică pe cer în apropierea locului de desfășurare a competiției în acea zi. Zgomotul este imens. "Nu am putut găsi o ușă. Așa că a trebuit să continui să alerg", explică ea în glumă după ce a trecut linia de sosire. "În cele din urmă, este vorba de frica de moarte".
Machteld apreciază foarte mult întâlnirile cu grupul ei de antrenament. Toți sportivii împărtășesc aceeași soartă. Nu este nevoie să se dea explicații. De asemenea, alergarea o relaxează pe dinăuntru. "După câțiva kilometri, mintea mea este mai calmă". Sportul este o terapie. Cu ajutorul alergării, Machtheld scapă de panică. Jocurile Invictus ajută la reintegrarea soldaților care și-au riscat viața pentru securitatea țării lor în misiuni în țări îndepărtate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
