Există un "halou" al sărăciei, aşa cum există un "halou" al şomajului. Mişcarea "vestele galbene" şi dezbaterile pe care le-a generat sunt un indiciu: fenomenul nu depinde doar de indicatorii macroeconomici. Nu e obligatoriu ca percepţia să se îmbunătăţească dacă puterea de medie de cumpărare creşte. Dar cum să măsurăm diferenţele de nivel de trai dintre ţări?
În încercarea de a găsi un răspuns, Institutul Naţional de Statistică şi de Studii Economice (Insee) a publicat, marţi 19 aprilie, un studiu comparativ privind sărăcia în Europa. Autorii săi disting
două abordări: sărăcia "monetară" şi "privaţiunile materiale şi sociale". Cumulate, ele dezvăluie imense diferenţe dintre statele membre.
Potrivit primei definiţii, 9 milioane de francezi trăiesc astăzi sub pragul sărăciei. În termeni de statistică, acest lucru înseamnă că dispun de un venit de sub 60 % din venitul mediu, adică 1.000 de euro pentru o persoană singură. În 2016, acest fenomen atingea 13,6 % din populaţie. Un nivel mult inferior celui al mediei UE (17,3 %), deoarece Hexagonul afişa a şasea rată de sărăcie de pe Bătrânul Continent.
Cehia, țara cu cei mai puțin locuitori săraci
Dar atenţie: această măsură este relativă. Prin definiţie, pragul diferă de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul de trai al populaţiei. Republica Cehă, care afişează cea mai mică rată de sărăcie din cele 28 de state membre (9,7 %), are un venit de referinţă de 620 euro lunar, faţă de 1.155 euro în Austria, care este totuşi a opta clasată.
Pentru a evalua mai bine riscul de excluziune socio-economic, Eurostat, agenţia statistică legată de Comisia Europeană, a dezvoltat în 2017 un alt indicator. În timp ce sărăcia "monetară" permite mai ales măsurarea gradelor de inegalitate dintr-o societate, «privaţiunile materiale şi sociale» ţin cont, în schimb, de persoane «incapabile să acopere cheltuielile legate de cel puţin cinci elemente ale vieţii curente considerate ca dezirabile, chiar necesare».
Criteriile stabilite sunt cât se poate de concrete: să poţi face faţă unor cheltuieli neaşteptate sau să îţi oferi o săptămână de vacanţă, să fii în măsură să plăteşti chiria şi facturile, să te îmbraci, să te încălzeşti....
Pe această bază, "privaţiunile materiale şi sociale" ating 12,7 % dintre francezi şi 15,7 % din locuitorii Uniunii Europene. Dar, în timp ce doar 2,9% dintre suedezi sunt vizaţi, ratele explodează în România şi Bulgaria, unde se apropie de 50%.
Cele mai lovite sunt, după cum era de aşteptat, familiile monoparentale. Potrivit INSEE, "20,8 % din populaţia [franceză] este atinsă de cel puţin una din cele două forme de sărăcie". La modul general, cu cât venitul mediu este mai ridicat, cu atât rata de «privaţiuni materiale şi sociale» este mai mică, cu excepţia Estoniei şi Republicii Cehe.
Ceea ce distinge Franţa de alte ţări este situaţia pensionarilor săi. În timp ce rata lor de sărăcie «monetară» este cea mai scăzută din cea a ţărilor bogate ale Uniunii, rata lor de "privaţiuni materiale şi sociale" apare ca fiind cea mai ridicată. Acest paradox ar putea să se explice printr-o proporţie importantă de gospodării care se situează chiar deasupra pragului de sărăcie "monetară", ca urmare a cumulului de pensie minimă şi de ajutoare personalizate pentru locuinţă (APL). Dar lipsesc date comparative, recunoaşte Julien Blasco, unul din autorii studiului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
