Într-un Entroido galician poți găsi veselie, distracție și culoare, dar și un ingredient care nu te va dezamăgi și care este esențial în acest mic colț de peninsulă: Gastronomia. Entroido este unul dintre cele mai vechi carnavaluri din Galicia și autentic de pe vechiul continent. Vizitatorii norocoși nu numai că se vor bucura de o atmosferă jovială, dar vor avea și plăcerea enormă de a gusta din gustoasele preparate din regiune.
La unul dintre standuri, Lili, o româncă pregătește, alături de Isabel, celebrele Filloas, clătitele spaniole făcute cu supă de pui. Lili s-a stabilit la Lestedo, un oraș din Nord-Vestul Spaniei, din provincia La Coruña, Galiția, după ce a plecat din Madrid. Acum lucrează chiar în domeniul gastronomic, deși în România ocupația ei era alta, lucrând la o croitorie. În Spania, Lili spune că este de 13-14 ani, după ce a plecat din România din cauza salariilor mici.
Într-un interviu pentru postul de radio Cope - pe care îl redăm mai jos -, Lili este prezentată de Isabel ca fiind extrem de pricepută la pregătirea Filloas, acele clătite cu supă de pui, reprezentative Galiciei. Acest preparat tipic spaniol se servește în toată perioada anului, cu precădere în perioadele cu festivaluri.
Lili: „În România aveam 150 de euro salariul. Era un lux să mănânci o pizza în oraș“
„Lili, bună ziua! Ce mai faci? Mi s-a spus, și am văzut că știi să faci filloas, deci, din ce îmi spunea Isabel adineauri, ești deja din Lestedo?
Lili: Ei bine, da, nu sunt aici de mult timp, dar m-am integrat bine.
Asta e o dovadă de integrare, nu-i așa? Deja știi cum să faci filloas.
După spusele lsabellei, ea spune că da, știu să fac, dar mai am nevoie de un pic de exercițiu. Dar, ei bine, ceva iese din asta.
Ei bine, prima întrebare este evidentă: ce face cineva care vine din România și ajunge în Lestedo? Va trebui să-mi explici asta puțin.
Păi, să trăiască, ca să zic așa, pentru că salariile și toate astea sunt foarte mici acolo, în România. Eu am lucrat ca și croitoreasă și salariul era de 150 euro, lucram de luni până duminică. Și cu asta nu-ți ajungea pentru....
150 de euro?!
Da, calculând în euro, da, 150 de euro pe lună. Ceea ce nu înseamnă nimic. Nu-ți plătea nimic, nici măcar dacă voiai să te duci să cumperi o pizza, să o mănânci la restaurant. Asta era lux. Așa că am venit la...
În Spania?
Da, în Spania, în Madrid, am stat acolo 10 ani și apoi am venit aici, pentru că acolo căldura era insuportabilă, așa cum am spus.
Cunoșteați pe cineva în Lestedo?
Da, o cunoșteam pe Issa (n.r. Isabela). Păi, pe aici veneam așa... Îmi place foarte mult plaja. Iar în Madrid nu există plaje. Așa că am zis, uite, avem prieteni aici și zona e frumoasă și vremea e și frumoasă, așa că am zis, acolo mă duc.
Îmi spuneai că lucrezi în bucătărie la Lestedo de trei ani?
Da, acesta ar fi al treilea.
Există vreun fel de mâncare asemănător în gastronomia din România: Ceva asemănător cu aceste Filloa sau nu?
Clătitele, acele crepe, ar fi ceva asemănător... dar nu sunt tocmai atât de asemănătoare, pentru că este vorba de făină, zahăr, unt, opțional, ouă și făină. Și atunci, dacă vrei să faci clătite sărate, scoți zahărul și untul și o umpli cu ceva sărat...
În țara dumneavoastră, există și o tradiție de a sărbători... mă rog, festivaluri în jurul unor produse gastronomice speciale, sau...?
Cum am fost plecată de 13, 14 ani, nu știu, nu-mi amintesc. Și vă spun, nu am ieșit, nu am avut timp de petreceri sau altceva, iar acum cu atât mai puțin, nu-mi amintesc dacă au așa ceva.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
