Redăm, mai jos, mesajul lui Lucian Mîndruţă:
"M-au mai intrebat diversi de ce nu intru si eu in politica.
Foarte simplu: pentru ca vin de acolo. Stiu cum e.
In 1990 am intrat in Liga Studentilor. Am participat la cel putin 100 de sedinte, 20-30 de mitinguri (din care cele pentru colegul meu Andrei Frumusanu, ucis in 1991, chiar in calitate de co-organizator), am dat interviuri (unele pastrate) si am fumat sute de mii de tigari, pana la ore mici ale diminetii.
In 1992 am fost in echipa care a facut numaratoarea paralela a alegerilor, din partea Ligii. Trei zile si trei nopti am introdus procese verbale in Fox Pro (bazele de date ale vremii), am baut 100 de cafele, idem tigari...
Am ragusit in politica, am plans in politica, m-am enervat in politica.
Si din toata osteneala asta a mea si-a altor zeci de mii de furnicute a iesit primar la Bucuresti Crin Halaicu.
Caruia ii port o amintire sinistra. Ca si lui Lis. Si altor primari de "dreapta" care ne-au pacalit ca-s "de-ai nostri".
Am fost in politica fara bani, fara speranta, am negociat in 1990 cu sindicate care ne-au tradat dupa doua saptamani, am fugit de gaze, m-au batut prin februarie 1990 niste mineri, am trait.
Am trait politica mai mult decat o veti face voi vreodata acum. Pentru ca acum, comparativ, e liniste.
Si in aceeasi perioada am descoperit presa. Scriam deja, dar am realizat ca as putea trai fericit din asta.
Si o vreme am si fost. Un pic la Soti. Un pic mai mult la Pro TV. Si destula vreme la televiziunea unui politician, dar unde nu s-a terminat bine pentru mine.
In toti acesti aproape 30 de ani de presa, politica a venit peste noi, peste jurnalisti. Ne-a pus piciorul in prag sau banul dulce in buzunar. Ne-a magulit si ne-a injosit. Ne-a facut sa ne negam principii si convingeri.
Am fost nevoit sa cer scuze unei ministre turnatoare, pentru ca, cu 10 ani inainte de CNSAS, am spus ca e turnatoare. Da, m-am dus si cu flori. Asta isi dorea politica de la noi.
S-o pupam in cur.
Si am facut si asta, poate. Si mai rele. Si mai bune.
Dar am ramas cumva aici, membru intr-un singur partid: al iluziilor mele.
Care, pe masura ce imbatranesc, are tot mai multi membri: toti, imaginari, in capul meu. Si toti imi spun ca niciodata, dar niciodata n-a fost cineva in politica sa vrea mai multa libertate pentru presa.
Cineva care sa ne lase in pace. Care sa ne accepte cu greselile noastre, cu umorile noastre, cu prostiile noastre.
Politica n-a fost niciodata prietena mea. Chiar si politica noua s-a ros pe la colturi repede, de s-a vazut dedesubt reflexul ne-liberal, pozitionarea sef-sluga pe care politicianul, chiar si tanar si bine intentionat, si-o doreste instinctiv.
Am insa azi prieteni in politica. Vreo cativa. Insa am mai multi ani in partea asta, in naivitatea de a crede ca e important sa spui ce gandesti.
Si de a spera ca asta ajuta pe cineva.
Asa ca raman aici. Nu-s cainele de paza al democratiei, n-am forta asta.
Sunt insa iedera de pe cladirea ei.
Urmas al unui popor vegetal, vorba doamnei Blandiana, care nu vrea decat sa va dea, din cand in cand, discret...
Un pic de oxigen.
Multumesc ca ma respirati!", a scris Lucian Mîndruţă, pe pagina sa de Facebook.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
