Fostul președinte UDMR, Marko Bela, scrie pe pagina lui de Facebook că nu va merge la referendumul pentru familia tradițională. Marko Bela atrage atenția că după referendumul pentru familie s-ar putea să se ajunge și la alte inițiative precum un referendum pentru avort, religia de stat, pedeapsa cu moartea, romi și despre utilizarea steagului.
”M-am gândit să scriu despre motivul pentru care nu am să merg la vot. Este prima dată din 1990. Nu doresc ca referendumul să fie valid. În măsura în care se va reuși modificarea Constituției, a doua zi nu se va schimba nimic. Și totuși se va schimba totul. Pentru că va veni la un moment dat o altă inițiativă. Prima dată despre avort. După, despre religia de stat. Apoi, despre pedeapsa cu moartea. Despre romi. Despre utilizarea steagului. Despre intonarea imnului. Despre școlile maghiare.
Fiecare referendum va avea succes. Cei care vor vota se pot bucura. Dar într-un final, va fi un referendum și despre bucurie. Despre ce poți să te bucuri, prietene. Și și despre când poți să plângi. Am foarte multe argumente să spun că asistăm la praf în ochi.
E deturnare. E ură. Nu e creștinism. Mulți alții au scris asta, tineri, și mă bucură faptul! Până când am voie să mă bucur. Nu voi scrie acum un text lung. Am găsit o poezie. Poate din acest motiv nu voi vota. Recunosc, nu a trebuit să caut mult. Știam cine a scris-o. Mai demult, pe aici pe acolo, poezia a fost afișată pe pereți.
Un coleg din UDMR, care în zilele trecute a militat intens în favoarea unui vot afirmativ, cu mulți ani în urmă a și citat această poezie la o reuniune națională pe care am avut-o. O tempora, o mores!
Autorul poeziei este un teolog german. Între anii 1938-1945 a fost într-un lagăr de concentrare dar într-un final a rămas în viață. Se spune că nu au dorit să facă un martir din el. A scăpat, cum s-ar spune. Numele preotului a fost Martin Niemöller, pastor luteran, și a fost unul dintre liderii Cultului Credinței, la un moment dat președintele Consiliului Ecumenic al Cultelor. A fost și poet.
Înainte de a decide dacă îmbrăcăm hainele de sărbătoare și mergem la vot, să citim această poezie! Bineînțeles să-l citim ca o poezie, nu ca un text de campanie! Și nu vă speriați, nimeni nu e aici nazist, nu e comunist șamd. Aceasta este doar o poezie. O metaforă. Mai mult, textul cunoaște o serie de variante, dar este adevărat că esența ei este aceeași. Repet, este vorba de un text cunoscut. Totuși, nu strică să o privim un pic. Iată textul:
„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști,
n-am scos o vorbă.
Nu eram comunist.
Când i-au arestat pe social-democrați,
am tăcut.
Nu eram social-democrat.
Când au venit să îi ia pe sindicaliști,
nu am protestat.
Nu eram sindicalist.
Când au venit să îi ia pe evrei,
nu m-am revoltat.
Nu eram evreu.
Când au venit să mă ia pe mine,
nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”
Vă mulțumesc că ați citit poezia. Decideți după conștiința dvs.! Dar de această dată nu ne întâlnim la urne.”, scrie Marko Bela pe Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
