Alexandru Mihailov a ajuns la Saint-Aignan-sur-Roë din Franța în 2017 și încă continuă să profeseze acolo.
„Îmi amintesc și acum ce frumos am fost primit. Eram emoționat în fața unei astfel de primiri, cu toată această populație în primărie. Am fost foarte bine primit”, spune Alexandru Mihailov.
Alexandru și-a lăsat soția și copiii în România pentru a profesa în Franța într-un oraș rural cu 900 de locuitori, după 20 de ani de profesie într-un oraș din România cu 4.500 de locuitori. Nu regretă nimic.
„Mă simt bine aici”, spune el, în ciuda unui început complicat. „Chiar dacă am luat lecții de limbă consolidate, a fost complicat la început pentru că oamenii vorbeau foarte repede. Cea mai grea parte a fost la telefon pentru că nu poți vedea expresiile faciale. De aceea, perioada covid, cu masca, m-a marcat. Dar întotdeauna reușim să ne înțelegem până la urmă”, mai spune medicul român.
De asemenea, „zilele erau istovitoare din cauza barierei lingvistice. A necesitat un efort suplimentar de concentrare. Am fost puțin îndoielnic la un moment dat”.
Diferențele dintre pacienții francezi și cei români
Baza lui de pacienți astăzi nu este încă atât de extinsă pe cât și-ar dori.
„Locuitorii au găsit un alt medic înainte de sosirea mea. Am aproximativ 700 de pacienți și 20 de programări pe zi, ceea ce nu este mult”, mai spune Alexandru.
Referitor la baza sa de pacienți, medicul român a relatat și unele diferențe cu baza de pacienți din România.
„Francezii se confesează mai ușor cu privire la grijile lor și asta mă face fericit. Este o dovadă de încredere. Mulți au fost toleranți cu mine în ceea ce privește limba. Feedback-ul pe care îl am este bun. Lucrez, în orice caz, cât pot de bine”, mai spune Alexandru.
Primarul din Saint-Aignan-sur-Roe, Loic Pene, spune că Alexandru „este apreciat. Este foarte important și pentru o anumită rețea economică din spate, cu farmacia și Ehpad în special”. (n.r. - Ehpad - cel mai răspândit tip de îngrijire rezidențială franceză pentru cetățeni în vârstă).
„Mă simt ca un egal”
Despre exercitarea profesiei sale, Alexandru Mihailov remarcă: „Nu există diferențe mari, medicamentele sunt aproape aceleași, și sunt doar puncte diferite de detaliu la nivelul lanțului de îngrijire”. Despre relațiile sale cu colegii săi francezi, medicul român spune că „mă simt ca un egal. Fac parte din grupul de medici de la centrul de sănătate care se întrunește o dată pe lună. Relația mea este grozavă cu ei”.
Alexandru a fost un sprijin valoros și pentru alți medici români. „Eu am fost primul, dar alți doi s-au mutat la Pertre după aceea. Îi sfătuiesc, mai ales la nivel administrativ pentru că nu este ușor uneori, dar e ca peste tot”.
La un an de la sosirea lui, i s-au alăturat soția și cei doi copii. „Avem prieteni și am creat legături. Soția mea a fost asistentă în România. A trebuit să se oprească cu regret pentru că nu are echivalentul în Franța. Prin urmare este asistentă de îngrijire. Copiii mei sunt foarte bine integrați. Fiul meu este la facultate la Craon, iar fiica mea este studentă la Rennes. Vorbesc foarte bine franceza”.
La 52 de ani, medicul român, care locuiește acum la Craon, și-a asumat o nouă provocare: să-și continue activitatea în Saint-Aignan-sur-Roe, dar și în Loiron, o altă localitate din departamentul Mayenne cu un număr mai mare de locuitori.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
