Astăzi, Mihai Dimian este rector interimar la Universitatea din Suceava.
"Inițial am plecat în Franța. Am fost la masterat. În cele din urmă doctoratul în inginerie electronică și telecomunicații l-am făcut în Statele Unite. După absolvirea doctoratului, la Universitatea Maryland din College Park, am obținut un post la Universitatea Howard din Washington DC. Acolo ai o perioadă de șase ani în care te testează, după care ți se oferă poziția definitivă daca este cazul și eventual și o promovare. Aceștia sunt pașii pe care i-am parcurs acolo. Mi-am luat definitivatul după șase ani. Totuși, am decis să revin în țară și să încerc să contribui la dezvoltarea universității și a zonei de aici," povestește Mihai Dimian.
Ce v-a determinat să reveniți în România?
-Decizia mea de revenire în țară a fost legată și de aderarea României la Uniunea Europeană. Înainte era mai dificil să spunem, din punctul de vedere al modului în care poți contribui. A fost pentru mine un lucru care a contat foarte mult. Am zis ok, am un salariu bun în SUA, dar nu pot să contribui prea mult la societate, să am un impact. Aici, simt că pot ajuta că pot transforma într-un fel viețile multor oameni. Acest lucru a fost pentru mine un țel în viață. Mereu mi-am dorit să fac acest lucru. Am avut în același timp norocul să găsesc oameni de calitate în Universitate, era domnul rector Graur de atunci, care și-a dedicat viața dezvoltării universității. A prins câteva momente prielnice, cu investiții de la stat, după aceea a fost perioada 2007-2008 cu investiții în Educație. Trebuia să te ocupi de proiecte, de studii de fezabilitate.
- N-am plecat din țară cu gândul că nu-mi place în România. Era totuși o perioadă mai dificilă în anii 2000. Refuzasem deja câteva oferte și la un moment dat mi-am zis că pot merge. Am fost un an și în Germania la Institutul Max Planck, unul dintre cele mai prestigioase, după ce am obținut postul de asistent profesor în Statele Unite. Am lucrat un an acolo, după care am revenit la postul de profesor din Statele Unite.
Cum a fost experiența în SUA?
- Pot spune că am avut succes în cariera mea universitară din Statele Unite. Studenții mă apreciau, am obținut granturi, am avut contracte și cu statul și cu armata americană. Eu eram secundar totuși pentru că nu aveam cetățenie, dar am lucrat intens. M-am întors în România și totul a depășit așteptările. Cu ajutorul fondurilor europene, cu ajutorul competițiilor naționale de cercetare, am reușit să dezvolt laboratoare care sunt la nivelul celor pe care le aveam în străinătate. Am reușit să atrag oameni. În martie, din trei intrări în Universitate, toate trei sunt din străinătate: este un șef de promoție de la Babeș-Bolyai care a făcut doctoratul în Marea Britanie. Al doilea este un IT-ist care a lucrat zece ani la General Electrics în Florența. Și-a dat doctoratul și a venit lector pe specializare. Al treilea era a venit de la un institut din străinătate, noi l-am susținut foarte mult. Dacă instituția este deschisă față de Diasporă, oamenii încep să vină. Sunt milioane. Poți găsi oameni care vor să revină acasă și să contribuie, bineînțeles arătându-le că există și oportunități. Nu poți să-i atragi doar cu salariul pe care îl oferim acum la universitate. Trebuie arătat că pot fi integrați în proiecte.
- Cum ați găsit România la revenire?
Am găsit oameni foarte dedicați, oameni care vin la serviciu, lucrează cu studenții și stau cât este nevoie. E un mare lucru în România, unde locul de muncă ddin universitate este văzut într-un mod ciudat, secundar. A fost un lucru care mi-a plăcut mult. Lucrurile s-au dezvoltat și din punct de vedere al infrastructurii cât și al rezultatelor. Pentru mine acum, nu mai e atât de mare diferența. Anul trecut am publicat un articol în cea mai prestigioasă publicație de telecomunicații din lume. Am făcut-o de aici, de la Suceava, cu un coleg. Am publicat și în cea de-a doua cea mai bună revistă. Este un lucru pe care nu l-am făcut în Statele Unite ale Americii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
