”Qui prodest?
Aceasta este prima întrebare care se impune atunci când cauți să afli adevărul despre o întâmplare sau alta. Cui foloseste ce s-a întâmplat?
Asa trebuie să înceapă și orice discuție despre ziua de 10 august. Dar să derulăm filmul evenimentelor:
1. Pe 10 august a fost anunțat un protest al românilor din diaspora. Deși a fost anunțat ca un protest al Diasporei, nimeni – atenție, nimeni – nu și-a asumat organizarea lui. De ce? Pentru că el urma să se termine în violențe.
2. Despre această evoluție a lucrurilor au vorbit mai mulți susținători ai Opoziției politice, dar și reprezentanți ai #Rezist. Nu are rost să aducem dovezi, este plin internetul de atenționări prin care participanții la miting erau sfătuiți să nu vină cu copiii în Piață, dar și de chemări la violențe, respectiv la răsturnarea puterii politice legitime.
3. În ziua mitingului au fost semnalate mai multe acte de violență din partea unor grupuri răzlețe de huligani. Aceste grupuri s-au aflat mereu în spatele protestatarilor pașnici și au încercat să determine masa de oameni să forțeze dispozitivele jandarmilor.
4. Într-un final, jandarmii au intervenit în jurul orei 23 pentru a dispersa mulțimea și pentru a nu permite escaladarea violențelor. Dacă jandarmii nu ar fi intervenit, putem admite faptul că lucrurile s-ar fi putut termina mult mai grav.
5. A doua zi, un întreg aparat de propagandă, finanțat pe căi ocolite, a fost pus în mișcare pentru a ataca statul de drept.
6. Tot începând cu 11 august, a fost declanșată o adevărată campanie de fake news, inclusiv în presa internațională. S-au folosit diverse declarații ale unor reprezentanți ai partidelor social-democrate europene pentru a construi argumentul că aceste partide condamnă autoritățile din România. În realitate, aceste poziții nu au fost si nu sunt unele oficiale.
Am vrut să derulez doar principalele secvente ale unui scenariu incredibil de bine pus la punct, pentru că este important să înțelegem gravitatea a ceea ce s-a întâmplat vineri, pe 10 august.
Si ne întrebăm din nou, care este miza? Cui foloșeste dărâmarea prin violentă a guvernului legitim al României? Cui foloseste destabilizarea tarii într-un moment atat de important cum este cel al pregatirii preluarii Presedintiei Consiliului UE?
In context, vă reamintesc faptul ca, în luna iulie, la Bruxelles, a avut loc Summit-ul NATO, iar Romania a fost nominalizata ca stat care, prin vointa Parlamentului si a Guvernului, isi indeplineste toate obligatiile si conditionalitatile asumate in cadrul Aliantei NATO. Important de subliniat faptul ca doar 6 state indeplinesc alocarea de 2% din PIB pentru aparare.
Mai mult, Romania a fost evidentiata din nou, in cadrul Summit-ului, ca pol de stabilitate si, totodata, drept cel mai important furnizor de securitate la Marea Neagra si in Balcanii de Vest. Cui foloseste, in aceste conditii, proiectarea iresponsabila a unei imagini de tara instabila, cuprinsa de haos, cu "flacari si sange" pe strazile Bucurestiului?
Romania, prin masurile luate de Guvernarea PSD-ALDE are cea mai importanta crestere economica si anul acesta. Pe cine deranjeaza in asa de mare masura succesul Programului de guvernare votat de milioane de romani, incat acest guvern trebuie daramat cu orice pret?
Cine se face vinovat de modul iresponsabil in care a fost deturnat protestul pasnic al celor din Piata Victoria?
De ce aceasta disperare ca PSD-ALDE să nu guverneze si în 2019, anul alegerilor pentru Parlamentul European si pentru Presedintia Romaniei?
Toate acestea sunt întrebari care solicita raspunsuri imediate, pentru ca, atat romanii cat si comunitatea internationala sa stie adevarul.
Ieri, si susțin cu tărie aceasta propunere, colegul nostru, europarlamentarul Dan Nica, a solicitat constituirea unei comisii parlamentare de ancheta pentru analizarea evenimentelor din 10 august. Pentru asta a fost amenintat cu moartea. Nu este singurul membru PSD care primeste astfel de amenintari si nu putem permite perpetuarea si accentuarea politicii iresponsabile de fracturare a societatii romanesti. De aceea aceasta comisie trebuie constituita de indata. Guvernele se schimba de catre majoritati parlamentare rezultate in urma votului democratic si nu prin violente puse la cale in strada.
Ce înca pare a nu se fi înteles, este faptul ca 2018 este totusi anul Centenar. Anul în care trebuia să celebram unitatea si solidaritatea romanilor de oriunde s-ar afla acestia. Dar înca nu este prea tarziu.”, scrie Mihai Fifor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
