„România e, it goes without saying, țara din care trebuie să pleci. Cei mai înțelepți români au făcut-o de mult, ceilalți stăm aici și suferim, încălecați de ticăloși. Anii din urmă au arătat că o clică de proști, analfabeți, incompetenți a putut lua puterea prin metode mafiote: agresivitate fără limite și intimidare. Și atunci cum să nu te gândești: ce fac eu, până la urmă? Mor cu ei de gât sau îmi trăiesc în liniște și creativitate, într-o lume civilizată, ultimele decenii din unica mea viață? Decisiv în privința asta e un singur lucru: mai am speranță sau nu mai am? Mai cred sau nu mai cred în compatrioții mei și-n puterea lor de a se reinventa ca o națiune normală, civilizată?”, a declarat Cărtărescu.
Întrebat despre faptul cum ne ajută protestele și dacă este suficient doar să rezistăm acestor timpuri, Mircea Cărtărescu a spus că protestele „ne fac vizibili”.
Citește și „Diaspora vine ACASĂ". PROTEST masiv anunțat de ROMÂNI pe 10 Februarie
„Protestele sunt oricum importante, deși e atât de umilitor să îngheți în fața unor ziduri oarbe și surde. Protestele ne fac vizibili, arată că nu așteptăm doar ca să se schimbe, din patru-n patru ani, Tanda cu Manda. Ele păstrează tensiunea musculară a unui corp social epuizat și letargic. Nu putem cere ajutor din partea nimănui dacă nu arătăm că nouă înșine ne pasă, că noi înșine facem tot ce se poate face. E o porcărie să folosești jocul democratic pentru ca, odată luată puterea, să te comporți ca un vătaf, nu ca un slujitor al comunității. Asta au făcut pesediștii, asta se cere strigat întregii lumi, pentru asta e nevoie de proteste”, a precizat scriitorul.
„Am simțit damful gazelor lacrimogene și acum aproape treizeci de ani, la mineriade, și anul trecut, pe 10 august”
„În 10 august, ați fost gazat, alături de alți peste o sută de mii de români. Ce ați simțit atunci? V-ați imaginat vreodată că ne-am mai putea întoarce la violențe de o asemenea amploare, la aproape trei decenii după mineriada din iunie 1990?”, a fost întrebarea jurnalistului de la Newsweek România.
„Am simțit damful gazelor lacrimogene și acum aproape treizeci de ani, la mineriade, și anul trecut, pe 10 august. Duhoarea a fost aceeași, de parcă mi-ar fi rămas în nări timp de treizeci de ani. E un fel de metaforă pentru continuitatea puterii de-atunci cu cea de acum. Nu am ieșit din era Iliescu, aș spune că abia acum, cu guvernarea actuală, spiritul bătrânului comunist triumfă. „Ce țară de rahat, o vacă în balconul patriei!" scria Márquez în „Toamna patriarhului" - fraza asta-mi sare-n minte, nu știu de ce, de câte ori deschid televizorul ca să văd știrile...”, a răspuns Cărtărescu
Întrebat cum s-a ajuns în această situație, Mircea Cărtărescu a răspuns: „Pentru că un personaj de tip Pablo Escobar a câștigat lupta dintre clanurile mafiote pesediste și, profitând de câștigarea alegerilor (prin masivul absenteism al oamenilor „de bine"), a folosit mecanismele democrației ca să pună capăt democrației. Ca să nu aibă rivali în PSD, a ales ca demnitari numai oameni de paie, fără voință proprie, fără coloană vertebrală și fără inteligență, simple fantoșe mânuite de vătaful din umbră. El e la fel ca ei, cu excepția unei voințe îndârjite de tip paranoid, cum au avut-o marii scelerați ai istoriei. Noi nu am trecut niciodată prin așa ceva, ce vedem azi la București și la Bruxelles e un spectacol care-ar fi comic și grotesc precum o commedia dell'arte, dacă nu ar mânji imaginea României și a fiecăruia dintre noi”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
