Cristian este muncitor sezonier. Unul din cei care, în plină pandemie, a ales să vină în Germania ca să câştige bani, greu munciţi, dar şi ca să îşi facă un rost în viaţă. Tânărul român pare liniştit acum. După aproape un an de când lucrează în Germania, tânărul român de 20 de ani are senzaţia că situaţia începe să se normalizeze şi pentru el.
Odiseea lui Cristian a început în iulie 2020, când a ajuns la o fermă germană, unde urma să ajute la muncile agricole. Nu vorbea limba, nu înţelesese exact ce semnase, dar ştia că are nevoie de bani pentru a-şi sprijini familia din România şi, de ce nu, pentru a-şi face el însuşi un rost în viaţă. Nu îl interesa dacă are o asigurare medicală valabilă, pentru el conta că la sfârşitul lunii putea să se bucure de puţin peste 1000 de euro, bani cu care, după ce trimitea o parte celor de acasă, putea să viseze la o viaţă mai bună.
Cristian: „Fără respect, înjuraţi, traşi de haine şi scuturaţi puternic, dacă nu ne făceam treaba cum sperau şefii“
Cristian muncea în medie 12 ore pe câmp, şase şi deseori chiar şapte zile pe săptămână, mânca puţin, dormea prost, dar spera să reziste cel puţin un an. Pe atunci nu ştia că, sezonier fiind, în Germania perioada de lucru este limitată, şi nici că, după primele luni de toamnă, fermierii nu mai au nevoie de ajutor la muncile agricole.
A aflat în luna octombrie, atunci când cineva i-a propus să lucreze în construcţii, după ce ferma la care lucrase încheiase şi perioada de pregătire a câmpului pentru primăvară. Nici pe şantier norocul nu i-a surâs lui Cristian. Lucrau "mai mult la negru", după cum recunoaşte el în discuţia cu DW, nu aveau niciun fel de asigurări iar salariul nu era nici pe departe ceea ce îi promisese cunoştinţa care îl adusese acolo.
În ianuarie, urmând sfatul unui alt cunoscut, Cristian a ajuns să lucreze la o pepinieră. Zi de zi, tânărul transporta şi împacheta 250 de pomi, "fiecare cântărea 30 până la 40 de kilograme", îşi aminteşte el în dialogul cu DW şi zâmbeşte trist. Nu munca în sine îl deranja, ci felul în care erau trataţi: "fără respect, înjuraţi, traşi de haine şi scuturaţi puternic, dacă nu ne făceam treaba cum sperau şefii", a povestit Cristian pentru Deutsche Welle.
Angajatorul i-a reținut buletinul și l-a plătit mult sub minimul legal din Germania
Atunci când a cedat psihic şi a vrut să plece, Cristian s-a mai lovit de un impediment: angajatorul îi reţinuse buletinul şi fără buletin tânărul nu putea nici să se întoarcă acasă, nici să îşi caute un alt loc de muncă.
După două săptămâni în care a lucrat fără nicio zi liberă, Cristian a primit 635 de euro. A muncit din greu, trebuia să primească mult mai mult, dar este fericit că a reuşit să plece de acolo. L-a ajutat Cătălina Guia, consilieră în cadrul programului guvernamental de land din Renania de Nord-Vestfalia (NRW) "Arbeit und Leben" ("Muncă şi Viaţă), care a convins angajatorul să elibereze nu mai puţin de 10 români care se aflau într-o situaţie similară.
În condiţiile în care Cristian a lucrat 108 ore în cele două săptămâni, iar angajatorul i-a oprit din salariu 71 de euro pentru cazare şi 130 de euro pentru transport, atunci venitul lui este cu mult sub minimul legal din Germania de 9,50 euro pe oră. Angajatorul nu i-a înmânat la final niciun fluturaş de salariu, ceea ce nu este, din păcate, o excepţie.
„Leşinau epuizaţi chiar pe câmp, se ascundeau în containere atunci când tuşeau şi aveau febră pentru a nu intra în carantină“
Cristian lucrează acum la o fermă în alt land federal şi spune că se simte mai apreciat. Nu are însă o asigurare de boală şi nici nu contribuie la asigurările sociale, deşi perioada lucrată în Germania i-ar fi utilă, mai târziu, la pensie, de exemplu.
El este tânăr şi nu se teme că s-ar putea îmbolnăvi, deşi a văzut cum colegii lui leşinau epuizaţi chiar pe câmp, cum se ascundeau în containere atunci când tuşeau şi aveau febră pentru a nu intra în carantină. Carantina pentru sezonieri înseamnă, deseori, un fel de concediu fără plată. Nu munceşti, nu primeşti niciun ban.
Soarta lui Cristian şi a altor câteva zeci de mii de muncitori sezonieri, în condiţiile în care agricultura din Germania depinde anual de ajutorul a nu mai puţin de 300.000 de angajaţi temporar, i-a determinat să dialogheze mai intens pe responsabilii de la Berlin şi Bucureşti.
Continuarea, pe Dewtsche Welle.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
