Este după-amiază la sfârșitul lunii august. Cinci muncitori stau pe un câmp din sud-vestul Skånei. Sunt îndoiți de spate, în mâini au cuțite, la picioare sunt găleți.
„Lucrăm douăsprezece ore pe zi, șase zile pe săptămână”, spune un român de 30 de ani.
Soarele îi arde pielea, e o zi fierbinte. El și colegii săi au venit din România pentru a lucra în agricultura suedeză. Salariul, spune el, este mic.
„Nu e bine plătit, primim cinci sute pe zi”, spune el. Aceasta corespunde la aproximativ 40 SEK (3.66 EUR) pe oră. Salariul este plătit la negru, iar cei care lucrează în domeniul de dovlecei sunt îngrijorați să nu aibă probleme cu autoritățile suedeze.
„Nu ești de la poliție, nu-i așa?”, întreabă o femeie care a ascultat cu conversația românului cu jurnalistul suedez.
Ferma este situată chiar acolo unde orașul se întâlnește cu mediul rural. În preajma acestuia își au operațiunile alți câțiva producători de legume.
„Vrei un loc de muncă? Du-te și vorbește cu „el patron”. Cei care lucrează pentru vecin primesc însă ceva mai mulți bani”, spune bărbatul, arătând spre o seră de cealaltă parte a unui mic drum de pământ.
Presa italiană: "Românii nu mai vor la muncă în Italia. E o prăbușire. Caută condiții mai bune"
„Ne chinuim până apune soarele”
Într-o altă locație din Skåne, rânduri de ceapă verde sunt gata să fie culese. La această fermă, muncitorii nu sunt plătiți pe zi, sunt plătiți după cantitatea de ceapă pe care o culeg.
Într-o zi normală, ajung până la 35 SEK (3.21 EURO) pe oră. Într-o zi bună, pot ajunge până la 40 SEK (3.66 EUR).
Aproape toți cei care lucrează aici provin din Afganistan, mulți sunt fără acte și sunt complet dependenți de veniturile pe care le obțin din culesul cepei.
„De multe ori este foarte cald și ne chinuim până apune soarele”, explică un tânăr.
Lângă câmp se află o clădire mare. Aici iau ceapa, care sunt apoi ambalate pentru a fi vândute magazinelor suedeze.
„Este muncă fără acte pe câmp. Muncitorii din Balcani lucrează la ambalare. Ei sunt plătiți puțin mai bine”, spune el.
Ceapa pleacă din depozit în ambalaje îngrijite din plastic. Prin intermediul unui angrosist ajung la magazine. Marcajele care împodobesc cutiile certifică faptul că acestea sunt cultivate și ambalate în Suedia. Pentru mulți consumatori, acest lucru a devenit sinonim cu produse culese în mod responsabil. Pe site-ul lor, scrie că afacerea lor este impregnată de responsabilitate pentru oameni, precum și pentru mediu. „La acest angro suntem cu toții la fel de importanți și semnificativi, indiferent de sarcini sau roluri profesionale”.
Nu sunt singuri în această descriere. Multe ferme se profilează ca mici afaceri de familie, pasionate de produse de calitate și își asumă responsabilitatea pentru angajații lor. Un alt angrosist, care este deținut de fermieri, scrie pe site-ul său: „Mediul de lucru pentru personalul care lucrează în companiile membre este important pentru noi. Cei care lucrează aici trebuie să aibă o situație de lucru acceptabilă, cu salarii corecte, program de lucru etc.”
Într-un magazin din Malmö, un tânăr stă în fața unui tejghea cu legume. A lucrat la fermele angrosistului. „Aceștia sunt cei pe care i-am cules”, spune el și arată către câțiva castraveți.
A lucrat 9 până la 10 ore pe zi
Pe plasticul de protecție puteți vedea un logo cu un mic mugur care crește din textul siteului angrosistului. Este un brand deținut în comun de două companii. Sunt doi dintre cei mai mari furnizori de legume din Suedia. Legumele lor pot fi găsite în magazinele din toată Suedia.
„Am lucrat nouă până la zece ore pe zi. Uneori în sere foarte fierbinți, pentru care primeam 45 SEK (4.12 EUR) pe oră”, spune el.
Tânărul este din Afganistan. Are permis de ședere în Italia, dar nu are permis de muncă în Suedia. Este un pic un veteran când vine vorba de cules de legume. A lucrat la mai multe ferme din agricultura Scania.
„Supraveghetorul ne conducea de la Malmö la diferite ferme. Nu am știut întotdeauna unde ne aflăm”, spune el.
Pe timpul verii, a cules castraveți de tipul care se află în fața lui în blatul de legume. A făcut asta la o fermă situată în centrul Skånei. Aici câmpurile se întind la nesfârșit. Un terasament înalt de pământ ascunde vederea către fermă. În spate sunt sere mari. Înăuntrul lor, sub soarele verii, a cules castraveți.
„Nu aveam propria mea cazare acolo, așa că supraveghetorul meu a aranjat cazare la fermă”, spune el.
Pentru aceasta, din salariul său deja mic i-au fost deduse cinci coroane pe oră. El descrie încăperile din fermă ca fiind foarte mici și simple, condițiile de lucru ca fiind grele.
„Am început dimineața devreme, am lucrat până la prânz, apoi am luat o pauză. Apoi am lucrat cu doar o pauză de 15 minute până seara. Era adesea foarte cald”, spune el.
În ciuda condițiilor dure, el crede că puțini sunt cei care se plâng. Cei care nu stau mult timp.
„Cultivatorii știu că nu avem voie să fim aici, motiv pentru care ne pot da atât de puțin. Nimeni nu se va plânge de salariu sau de condițiile de muncă. Este ușor să găsești pe altcineva care te poate înlocui”, spune el.
Abuzurile frecvente
Sindicatul municipal care organizează muncitorii agricoli nu sunt surprinși de mărturia culegătorilor. În schimb, ei cred că abaterile sunt obișnuite în industrie.
„În cules, este mai degrabă regula decât excepția că muncitorii lucrează în condiții asemănătoare sclavilor”, spune Ulf Hansson, responsabil pentru problemele agricole la Kommunal.
Potrivit lui, este foarte dificil să faci față problemei. Experiența lui este că majoritatea oamenilor care lucrează la recoltat legume nu îndrăznesc să se plângă de salariu sau de condițiile lor de muncă.
„Din păcate, primim foarte puține cazuri pe care le putem urmări”, spune el.
În unele cazuri, însă, s-a întâmplat. Unul dintre puținele locuri în care muncitorii s-au organizat este în afara Lund. Aici, muncitorii locuiesc direct lângă un conac. În microbuzele albe, sunt conduși pe câmp pentru a culege salată sau la fabrică pentru a o ambala.
„Lucrătorii de acolo au povestit despre zile lungi de muncă, înșelăciune, plăți de boală, concedii și locuințe pe care le este permis să închirieze de la cumpărătorul de muncă pentru 4.000 de coroane de persoană într-o cameră comună”, spune Karin Casimir Lindholm de la sindicatul SAC
3,85 euro pe oră
Cei care lucrau la fermă erau angajați printr-o companie de angajare care angajează muncitori din Europa de Est pentru fermierii din Scania.
„Avem specificatii salariale de la firma de angajare. În unele cazuri, este vorba despre salarii de 42 SEK pe oră”.
Salariile mici, combinate cu costurile ridicate și condițiile proaste de muncă, au făcut ca mai mulți lucrători să apeleze la SAC și Kommunal pentru ajutor în urmă cu câțiva ani.
„Muncitorii care s-au organizat au primit dintr-o dată mult mai puține ore. Chiar și cei care au contracte de muncă într-un anumit procent depindeau să fie rezervați la muncă pentru a fi siguri de un venit în luna următoare”, spune Karin Casimir Lindholm.
Ea consideră că condițiile companiilor agricole și companiilor de angajare le oferă mult spațiu pentru a-și pedepsi angajații pentru a reține apartenența și organizarea sindicală. „Mulți lucrători se află într-o poziție extrem de dependentă de cumpărătorul de forță de muncă, care poate avea putere asupra muncii, a familiei, a locuinței și a opțiunilor de transport”.
Rezistența nu a fost în zadar
Astăzi, niciunul dintre cei care s-au organizat nu mai rămâne la firmă. În ciuda acestui fapt, rezistența lor nu a fost în zadar. Cel puțin asta înseamnă SAC și Kommunal.
Într-un câmp scanian, bărbatul care culege ceapă verde scutură din cap. El crede că este dificil să se îmbunătățească condițiile în agricultură. „Dacă est-europenii vor plăti mai bine, angajatorul va găsi persoane fără acte care pot face treaba. Ne este prea frică să facem plângeri”, spune el.
Karin Casimir Lindholm este parțial de acord cu el, dar totuși crede că pe termen lung poate duce la îmbunătățiri. „Dacă te organizezi pe scară largă, chiar și cei nedocumentați își pot îmbunătăți condițiile. În multe cazuri, este mai ieftin să ridici salariile decât să concediezi pe toată lumea”, spune ea.
Așa găsesc fermierii forță de muncă ieftină
Drumul alb
- Muncitorului invitat din România, de exemplu, i se oferă un loc de muncă în Suedia. Acest lucru se întâmplă adesea prin intermediul prietenilor și cunoscuților.
- O companie de recrutare de personal din Suedia îi angajează.
- În cifrele care ajung la autoritățile suedeze, salariul pare să fie la egalitate cu condițiile suedeze.
- Odată ce muncitorul ajunge în Suedia, totuși, din salariu se scad sume mari pentru, de exemplu, cazare, transport la câmp și mâncare. Potrivit analizei lui Arbetet, salariul care a fost plătit până la urmă ajunge să fie în jur de 50 SEK (4.58 EUR) pe oră .
Drumul negru
- Muncitorului invitat i se promite un loc de muncă în Suedia. Acest lucru are loc prin intermediul compatrioților cu contacte în agricultura suedeză.
- Lucrătorul invitat ajunge în Suedia fără a anunța autoritățile suedeze că urmează să lucreze în țară.
- Odată ajuns în Suedia, salariile sunt plătite în negru muncitorului. În cazurile analizate de Arbetet, salariul a ajuns la aproximativ 40 SEK (3.66 EUR) pe oră.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
